Am tot auzit in ultima perioada diferite pareri incriminatoare la adresa celor foarte saraci, in principal din mediile defavorizate, cum ca ar fi indiferenti si ca nu ar lua atitudine, si ca din acest motiv noi am duce-o prost ori nu am evolua. Vreau sa va zic ca lucrurile nu stau deloc asa. Nu poti cere unui om care nu are ce sa manance sa se gandeasca la viitor, la resurse, la functionarea diferitelor sisteme (economice, de invatamant, de sanatate, etc). De ce? Pentru ca principala lui preocupare este sa isi procure mancarea pentru acea zi, sa supravietuiasca. Ce o sa fie peste ani este altceva si va vedea daca si cand va ajunge acolo.
Schimbarea trebuie sa vina de la noi, cei tineri care avem deja aceasta nevoie primara satisfacuta. Sa plecam de la o idee mai simpla: de ce am schimba noi ceva din modul in care merg acum lucrurile? Pai eu vreau sa schimb unele lucruri deoarece in principal imi doresc un viitor mai bun pentru mine si pentru cei de langa mine. Deci totul tine de viitor. Cum poti cere unui om care nu are absolut nimic sa se gandeasca la viitor? Acest fapt este o contradictie de la bun inceput.
Daca intelegem aceste aspecte si scoatem din discutie si din problemele noastre aceasta categorie, vom vedea ca aria "vinovatilor" se restrange semnificativ. In acest caz, ce putem face? Haideti sa ne punem impreuna cateva intrebari simple: ce credeti voi ca nu merge bine si ce? Ce am putea face pentru a schimba aceste lucruri?
Cu toate ca am vazut ca exemplul pe care vreau sa vi-l prezint in continuare este foarte des folosit de catre cei care pasesc pe calea spiritualitatii, il putem folosi si noi ca o pilda sau ca un punct de plecare in constientizarea rolului nostru si a actiunilor pe care le putem lua in schimbarea lucrurilor.
“Efectul celei de-a 100-a maimute” a fost facut cunoscut de catre biologul Lyall Wattson, in cartea sa Lifetide (Cursul vietii), aparuta in 1980. El a relatat cum primatologii japonezi care studiau maimutele macac in mediul lor de viata, in anii ’50, au dat de un fenomen surprinzator. Cartea lui a fost dusa la bun sfarsit printr-o lucrare foarte inspirata a lui Ken Keyes, publicata in 1981, numita Efectul celei de-a 100-a maimute.
“Maimuta japoneza, Macaca fuscata, a fost observata in mediul ei natural, timp de 30 de ani. In 1952, pe insula Koshima, oamenii de stiinta au dat maimutelor cartofi dulci, aruncandu-i in nisip. Maimutelor le-a placut gustul cartofilor dulci si proaspeti, insa murdaria de pe ei nu le-a placut.
Savantii au observat cum problema a fost rezolvata de o maimuta in varsta de 18 luni, numita Imo. Ea a spalat cartofii intr-un izvor din apropiere. A invatat-o si pe mama ei aceasta smecherie. Colegii ei de joaca au invatat aceasta noua modalitate si le-au invatat si ei pe mamele lor. Aceasta inovatie culturala a fost preluata, rand pe rand, de catre celelalte maimute.
Apoi a inceput sa se intample ceva. In toamna lui 1958, un anumit numar de maimute Koshima spalau cartofii dulci – numarul lor exact nu este cunoscut.
Sa presupunem ca, intr-o dimineata, la rasaritul soarelui erau 99 de maimute pe insula Koshima, care au invatat sa-si spele cartofii.
Sa presupunem, in continuare, ca mai tarziu in acea dimineata, a 100-a maimuta a invatat sa spele cartofii.
Atunci s-a intamplat!
Catre seara, aproape toti membrii cetei isi spalau cartofii, inainte de a-i manca. Energia adaugata de aceasta a 100-a maimuta a creat cumva… o bresa ideologica!
S-a observat insa si altceva. Un lucru extrem de surprinzator a fost ca obiceiul spalarii cartofilor dulci a trecut apoi peste ape. Coloniile de maimute din alte insule si comunitatea de maimute de pe insula principala de la Takasakiyama au inceput sa-si spele cartofii.
Astfel, cand un numar critic achizitioneaza o noua cunostiinta, aceasta noua cunostiinta poate fi comunicata de la o minte la alta.
Chiar daca numarul exact poate sa varieze, acest fenomen al celei de-a 100-a maimute inseamna ca atunci cand doar un numar limitat de fiinte cunoaste o noua modalitate de a actiona, ea poate ramane in proprietatea constiintelor acestor oameni.
Insa exista un punct in care, daca o singura persoana mai achizitioneaza acea noua cunostina, campul prinde atata putere, incat aceasta cunostinta poate fi preluata aproape de toata lumea!”
Initial, Lyall Watson a studiat si asamblat povestea din dovezile lasate de cercetatorii primatelor. Deoarece fenomenul i-a surprins atat de mult pe cercetatori, ei n-au numarat cate maimute au fost necesare pentru a ajunge la acest efect. Asa ca Watson a propus un numar arbitrar, 99, si a considerat ca unul in plus, asa-numita cea de-a 100-a maimuta, ar atinge masa critica de constiinta, necesara pentru ca efectul sa se declanseze.
Noul model de comportament s-a extins spre majoritatea – insa nu spre totalitatea – maimutelor. Maimutele varstnice, mai ales, au ramas credincioase modelelor vechi de comportament, rezistand schimbarii.
Cand noul model de comportament a aparut, dintr-o data, in comunitatile de maimute de pe celelalte insule, doar cateva maimute de acolo au prins noua idee. Cele mai receptive la idei noi au inceput sa imite noul comportament si sa demonstreze in fata celor tineri si impresionabili. Astfel, au inceput si ei propria lor cale spre eventualul lor efect al celei de–a 100-a maimuta."
Daca inca nu ati vazut Collapse, cu toate ca eu va recomand calduros sa il vizionati, gasiti mai jos o interpretare asemanatoare despre acest fenomen.
Pentru ca am inceput articolul vorbind de oameni simpli cu nevoi simple, subliniez ca este normal ca o idee noua sa fie primita cu scepcitism deoarece oamenii isi creaza de-a lungul vietii diferite paradigme de gandire si este destul de greu ca acestea sa fie schimbate dintr-o data. Dar in momentul cand o masa critica de oameni imbratiseaza acea idee noua, aceasta devine "common knowledge" (banala/de bun simt) pentru majoritatea oamenilor. Aceasta rezistenta la schimbare din prima faza vine din faptul ca una dintre principalele temeri ale omului este cea legata de necunoscut. Aceata teama poate fi depasita prin informare, gandire, creativitate si actiune.
"Ziua in care aceasta masa critica va fi creata, va fi ziua in care omenirea va incepe sa priveasca inapoi la ce s-a schimbat si sa realizeze ca o enorma tranzitie a avut loc."
Daca tot vorbeam despre schimbare sociala, as vrea sa aduc in discutie cativa termeni nu foarte uzuali in viata cotidiana:
Schimbarea sociala construieste raspunsuri ale comunitatii care adreseaza problemele sociale la nivel de individ, institutie, comunitate. Schimbarea sociala poate schimba atitudini, comportamente, legi, politici si institutii pentru a reflecta mai corect valorile incluziunii, corectitudinii, diversitatii si oportunitatii. Schimbarea sociala implica actiunea colectiva a indivizilor care sunt apropiati de problemele sociale cu scopul de a dezvolta solutii.
Justitia sociala reprezinta modul in care sunt distribuite si alocate beneficiile in societate. Aceasta este gandita ca o societate care acorda indivizilor si grupurilor tratament echitabil si care imparte beneficiile societatii. Justitia sociala este de multe ori asimilata cu conceptul de egalitate sau drepturi ale omului.
"Once social change begins, it cannot be reversed. You cannot uneducate the person who has learned to read. You cannot humiliate the person who feels pride. You cannot oppress the people who are not afraid anymore. We have seen the future, and the future is ours." -- Cesar Chavez
"Odata ce schimbarea sociala incepe, aceasta nu mai poate fi intoarsa. Nu poti lua inapoi educatia persoanei care a invatat sa citeasca. Nu poti umili persoana care simte mandria. Nu poti oprima oamenii care nu se mai tem. Noi am vazut viitorul, iar viitorul este al nostru." -- Cesar Chavez.
Legat de aceeasi tema, deoarece pentru unii conteaza si cine transmite o idee, va mai ofer inca cateva citate mostenite de la Albert Einstein:
"No problem can be solved from the same level of consciousness that created it."
"Nicio problema nu poate fi rezolvata de la acelasi nivel de constiinta la care a fost creata."
“We can't solve problems by using the same kind of thinking we used when we created them.”
"Nu putem rezolva problemele utilizand acelasi tip de gandire care a fost folosita la crearea lor."
“Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow. The important thing is not to stop questioning.”
"Invata de la ziua de ieri, traieste pentru astazi, spera pentru maine. Cel mai important lucru este de a nu te opri din a pune intrebari."
PS: mai multe detalii, in limba engleza, puteti gasi aici.
LE: "Addiction is the conviction that control is the optimal path to fulfillment."
"Dependenta este convingerea că controlul este calea optimă de împlinire." Beginning With Fire, The Story of Addiction, Human Nature, and Evolution Roger Lockard
luni, 27 februarie 2012
luni, 20 februarie 2012
Monolog
Salut prieteni,
Ma intrebau niste amici daca am participat la grevele recente din Piata Universitatii. In acel moment mi-am dat seama ca mesajul pe care il transmisesem nu era cel pe care mi l-as fi dorit.
Dupa cum probabil ati observat, blogul s-a imbogatit cu un moto pe care il cautam de mult timp. Pot zice ca acest motto exprima exact ceea ce imi doresc: daca ati ajuns pe acest blog inseamna ca eu va consider prieteni si nu imi doresc nici sa va invat sau sa va conving de ceva, nici sa ma las condus de vreun val de anarhie, ci imi doresc sa incercam sa evoluom impreuna punand in discutie multe probleme carora uneori nu le acordam atentia necesara.
Trecand anii, observ ca principala problema este lipsa de interactiune intre oameni si lipsa de implicare (in orice), iar unul din lucrurile pe care eu vad ca le putem face este sa reincepem sa fim o comunitate, sa refacem legaturile umane dintre noi, fara ca cineva sa ne conduca sau fara ca cineva sa ne oblige, sa fim liberi si sa experimentam - idei, sentimente, initiative, ganduri, sa redescoperim frumusetea care se afla pretutindeni in jurul nostru - in noi, in oameni, in flori, in copaci, in aer, peste tot.
Nu stiu voi, dar eu uneori simt ca trec zile sau poate saptamani si chiar luni fara sa imi dau seama, iar daca ma gandesc la acest timp, nu imi aduc aminte sa fi facut ceva remarcabil. Imi dau seama in acelasi timp ca as putea avea un alt scop in viata. Ce ma retine? Nimic. Doar ca vietile noastre sunt interconectate. Este greu ca cineva sa "zboare" impotriva curentului si este mult mai usor sa schimbi directia acestuia prin puterea grupului.
Inca un filmulet interesant pe aceeasi tema:
La voi cum este? Simtiti ca aveti un scop in viata? Care ar fi acela? Eu simt ca scopul nostru general a devenit sa fim consumatori, sa ne dorim case, telefoane, calculatoare, tablete de ultima generatie din 6 in 6 luni. Sa muncim cat mai mult, cat mai multe ore pe zi pentru a ne permite sa ne cumparam lucrurile mult dorite. Dar oare asta sa fie scopul nostru? Oare nu cumva acesta este chiar motivul pentru care ne-am separat?
Eu, de exemplu, sunt bucuros cand ajut pe cineva in nevoie, cand imi vad sotia surazand, cand vad oameni fericiti in jurul meu, cand descopar un lucru nou, cand discut timp de o ora cu un prieten despre o idee tabu (economie de exemplu), cand vad un copil razand. Ma bucura sa interactionez cu oameni senini si fericiti, chiar si fara un motiv anume. Dar cate din aceste lucruri se intampla zilnic?
La fel ma intristeaza sa vad ca politicienii, bancile, corporatiile, doctorii, functionarii isi bat joc de noi si ne fura in fiecare zi, ca mor milioane de oameni anual datorita ignorantei si nepasarii noastre, ca sunt milioane de oameni care se trezesc ca le sunt luate avutiile iar noi suntem pasivi si indiferenti. Am ajuns sa nu ne mai pese de noi, sa navigam in ape tulburi fara sa avem o directie, sa fim intr-o deriva continua. Iar ceea ce mi se pare mai grav este ca nu ne revoltam, am ajuns sa luam toate aceste lucruri ca fiind normale. Nu, toate aceste lucruri NU SUNT NORMALE. Suntem pasivi in raport cu tot ceea ce ne inconjoara - de la bani la politica, de la sanatate la invatamant, de la spiritualitate la libertate. Ne multumim cu ceea ce ni se da sau ni se spune. Am ajuns sa ne dorim sa fim condusi, sa ni se arate directia in care trebuie sa mergem. Nici acest lucru nu este normal. Pentru a evolua trebuie, precum Edison, sa experimentam, sa luam decizii si sa infruntam rezultatele. Doar asa putem vedea ce avem de modificat in deciziile pe care le luam pentru a ajunge la rezultatele dorite.
Dupa cum va spuneam si in articolul legat de speranta, oriunde ne uitam in jurul nostru vedem razboaie, lupte, suferinta, probleme. In goana dupa bani, credite/debite, apartamente, bunuri materiale, am uitat sa fim oameni, am uitat sa fim bucurosi si sa descoperim frumusetea.
Este nevoie de indrazneala si creativitate pentru a visa la ceva.
Nu va fie frica sa visati, doar visand putem crea lucruri marete. Este cazul sa uitati tot ce vi s-a spus. Experimentati. Iesiti din regulile impuse.
Ma intrebau niste amici daca am participat la grevele recente din Piata Universitatii. In acel moment mi-am dat seama ca mesajul pe care il transmisesem nu era cel pe care mi l-as fi dorit.
Dupa cum probabil ati observat, blogul s-a imbogatit cu un moto pe care il cautam de mult timp. Pot zice ca acest motto exprima exact ceea ce imi doresc: daca ati ajuns pe acest blog inseamna ca eu va consider prieteni si nu imi doresc nici sa va invat sau sa va conving de ceva, nici sa ma las condus de vreun val de anarhie, ci imi doresc sa incercam sa evoluom impreuna punand in discutie multe probleme carora uneori nu le acordam atentia necesara.
Trecand anii, observ ca principala problema este lipsa de interactiune intre oameni si lipsa de implicare (in orice), iar unul din lucrurile pe care eu vad ca le putem face este sa reincepem sa fim o comunitate, sa refacem legaturile umane dintre noi, fara ca cineva sa ne conduca sau fara ca cineva sa ne oblige, sa fim liberi si sa experimentam - idei, sentimente, initiative, ganduri, sa redescoperim frumusetea care se afla pretutindeni in jurul nostru - in noi, in oameni, in flori, in copaci, in aer, peste tot.
Nu stiu voi, dar eu uneori simt ca trec zile sau poate saptamani si chiar luni fara sa imi dau seama, iar daca ma gandesc la acest timp, nu imi aduc aminte sa fi facut ceva remarcabil. Imi dau seama in acelasi timp ca as putea avea un alt scop in viata. Ce ma retine? Nimic. Doar ca vietile noastre sunt interconectate. Este greu ca cineva sa "zboare" impotriva curentului si este mult mai usor sa schimbi directia acestuia prin puterea grupului.
Inca un filmulet interesant pe aceeasi tema:
La voi cum este? Simtiti ca aveti un scop in viata? Care ar fi acela? Eu simt ca scopul nostru general a devenit sa fim consumatori, sa ne dorim case, telefoane, calculatoare, tablete de ultima generatie din 6 in 6 luni. Sa muncim cat mai mult, cat mai multe ore pe zi pentru a ne permite sa ne cumparam lucrurile mult dorite. Dar oare asta sa fie scopul nostru? Oare nu cumva acesta este chiar motivul pentru care ne-am separat?
Eu, de exemplu, sunt bucuros cand ajut pe cineva in nevoie, cand imi vad sotia surazand, cand vad oameni fericiti in jurul meu, cand descopar un lucru nou, cand discut timp de o ora cu un prieten despre o idee tabu (economie de exemplu), cand vad un copil razand. Ma bucura sa interactionez cu oameni senini si fericiti, chiar si fara un motiv anume. Dar cate din aceste lucruri se intampla zilnic?
La fel ma intristeaza sa vad ca politicienii, bancile, corporatiile, doctorii, functionarii isi bat joc de noi si ne fura in fiecare zi, ca mor milioane de oameni anual datorita ignorantei si nepasarii noastre, ca sunt milioane de oameni care se trezesc ca le sunt luate avutiile iar noi suntem pasivi si indiferenti. Am ajuns sa nu ne mai pese de noi, sa navigam in ape tulburi fara sa avem o directie, sa fim intr-o deriva continua. Iar ceea ce mi se pare mai grav este ca nu ne revoltam, am ajuns sa luam toate aceste lucruri ca fiind normale. Nu, toate aceste lucruri NU SUNT NORMALE. Suntem pasivi in raport cu tot ceea ce ne inconjoara - de la bani la politica, de la sanatate la invatamant, de la spiritualitate la libertate. Ne multumim cu ceea ce ni se da sau ni se spune. Am ajuns sa ne dorim sa fim condusi, sa ni se arate directia in care trebuie sa mergem. Nici acest lucru nu este normal. Pentru a evolua trebuie, precum Edison, sa experimentam, sa luam decizii si sa infruntam rezultatele. Doar asa putem vedea ce avem de modificat in deciziile pe care le luam pentru a ajunge la rezultatele dorite.
Dupa cum va spuneam si in articolul legat de speranta, oriunde ne uitam in jurul nostru vedem razboaie, lupte, suferinta, probleme. In goana dupa bani, credite/debite, apartamente, bunuri materiale, am uitat sa fim oameni, am uitat sa fim bucurosi si sa descoperim frumusetea.
Este nevoie de indrazneala si creativitate pentru a visa la ceva.
Nu va fie frica sa visati, doar visand putem crea lucruri marete. Este cazul sa uitati tot ce vi s-a spus. Experimentati. Iesiti din regulile impuse.
sâmbătă, 18 februarie 2012
Adriano Celentano
Dupa cum probabil ati observat, imi place muzica italiana si doresc sa va arat ca, inclusiv prin intermediul muzicii, primim niste mesaje de o profunzime si putere extraordinare. Acum depinde doar de noi de unde si ce informatii luam.
Pentru ca nu am putut sa ma hotarasc la o singura melodie, va aduc in atentie mai multe din melodiile de pe ultimul album al lui Adriano Celentano. Mesajele sunt unele care nu ar putea fi ignorate.
Pentru ca nu am putut sa ma hotarasc la o singura melodie, va aduc in atentie mai multe din melodiile de pe ultimul album al lui Adriano Celentano. Mesajele sunt unele care nu ar putea fi ignorate.
sâmbătă, 11 februarie 2012
Bolivia - razboiul apei. Un exemplu.
Astazi vreau sa va prezint inca un episod care ne arata puterea comunitatii si ceea ce se poate intampla cand oamenii ajung la limita suportabilitatii si actioneaza impreuna.
Bolivia este una din tarile cele mai sarace ale Americii de Sud, iar oraşul Cochobamba, situat ın partea centrala a Boliviei, este al 3-lea oraş ca marime al tarii. Potrivit cifrelor din anul 2008, numarul populatiei orasului atingea 608.000.
Ceea ce s-a intamplat in Cochobamba este ceva obisnuit pentru lumea in care traim mai ales cand auzim cuvinte precum FMI sau Banca Mondiala. Asadar, povestea este destul de simpla. O tara saraca, cu un guvern incapabil si mituit, aflata in mijlocul unei crize economice si care este fortata de Banca Mondiala sa isi privatizeze putinele resurse disponibile in schimbul obtinerii unui inprumut de la FMI.
Pe langa privatizarea serviciilor de cai ferate, a liniilor aeriene, a furnizorilor de telefonie si a industriei de hidrocarbon, Banca Mondiala a cerut si privatizarea serviciilor de distribuire a apei. Astfel, dupa ce au fost votate legile necesare acestor privatizari, in 1999 serviciul de distribuire a apei din Cochobamba a fost oferit firmei americane Bechtel Corporation (ne suna si noua cunsocut acest nume, nu?). Nu intram in detalii legate de pretul si conditiile in care au fost facute aceste privatizari deoarece lucrurile sunt clare prin prisma experientelor pe care le-am trait chiar noi in ultimii 20 de ani.
La numai 2 saptamani de la preluarea controlului asupra sistemului public de distribuire al apei, Bechtel a marit cu 200% pretul facturilor populatiei (venitul lunar fiind mai mic de 100$ de persoana). In acest fel, foarte multe familii nu au mai putut sa isi plateasca facturile si nu au mai avut acces la sistemul de distribuire a apei. Din acesta cauza, oamenii au inceput sa isi monteze pe case rezervoare in care sa capteze apa de ploaie, dar legea aprobata de guvern interzicea inclusiv acest lucru. Astfel, la presiunea Becthel-ului toate aceste rezervoare au fost colectate de autoritati.
La mai putin de un an de la privatizarea sistemului, bolivienii au iesit pe strazi, intrucat nu mai aveau nicio cale de acces la apa. In ianuarie 2000, o larga coalitie numita Coordonarea pentru Apararea Apei si a Vietii - La Coordinadora, a indemnat la demonstratii pasnice. In lunile urmatoare au avut loc lupte violente intre protestari si politie. In luna aprilie a fost declarata legea martiala, armata avand dreptul de a trage in manifestanti. La 10 aprilie guvernul a fost fortat sa accepte doleantele protestatarilor si sa anuleze contractul de provatizare cu Bechtel.
Bineinteles ca situatia nu s-a terminat aici, firma Becthel apeland la tribunalul de arbitraj international, intentand proces impotriva statului bolivian si cerand despagubiri de 25 milioane dolari. Daca acest proces va fi castigat, toti acesti bani vor trebui sa fie platiti de catre locuitorii Boliviei prin intermediul taxelor.
Daca acest exemplu va revolta sau va nemultumeste, trebuie sa stiti ca acelasi lucru se intampla chiar in acesta perioada si in Romania, unde firma Bechtel "suge" de foarte multi ani sute de milioane de euro de la statul roman pentru realizarea autostrazii Transilvania fara sa se vada macar vreun rezultat. Vreau sa constientizati ca de fiecare data cand auziti ca statul plateste milioane si sute de milioane de euro pe contracte frauduloase, toti acesti bani sunt ai nostri. Statul nu are bani. Toti banii statului vin din taxele care ne sunt impuse si asupra carora noi nu avem niciun cuvant de spus.
Totusi in urma revoltei populatiei, sistemul de distribuire al apei a revenit in administratea statului si a comunitatii locale, oamenii avand din nou acces la apa. Un alt plus al acestor revolte a fost castigarea unor lideri noi care au vazut adevarata putere a oamenilor.
Cel mai important castig al acestui razboi al apei din Bolivia il constituie faptul ca acei oameni au format o comunitate si au invatat ca pot veghea singuri la modul in care le sunt folosite resursele. Un alt castig este exemplul pe care oamenii l-au dat conducatorilor locali dar si corporatiilor multinationale care probabil nu vor mai incerca la fel de usor sa le fure resursele. Nu in cele din urma, acest razboi este un exemplu de implicare si de responsabilitate pentru noi toti pentru ca asa cum spuneam intr-o postare anterioara, acesti oameni ne dau speranta, speranta ca intr-o zi vom fi si noi capabili sa ne unim si sa ne revoltam impotriva tuturor abuzurilor si furturilor la care suntem supusi in fiecare zi.
Celalalte 2 parti se gasesc pe Youtube.
Alte informatii puteti gasi aici si aici.
PS: Ati auzit ce striga acesti oameni? Acelasi lucru pe care il strigau si cei din Argentina intr-o postare mai veche: "El pueblo unido jamás será vencido"
ceea ce se poate traduce prin "Poporul unit nu va fi niciodata invins".
Cugetare placuta!
Bolivia este una din tarile cele mai sarace ale Americii de Sud, iar oraşul Cochobamba, situat ın partea centrala a Boliviei, este al 3-lea oraş ca marime al tarii. Potrivit cifrelor din anul 2008, numarul populatiei orasului atingea 608.000.
Ceea ce s-a intamplat in Cochobamba este ceva obisnuit pentru lumea in care traim mai ales cand auzim cuvinte precum FMI sau Banca Mondiala. Asadar, povestea este destul de simpla. O tara saraca, cu un guvern incapabil si mituit, aflata in mijlocul unei crize economice si care este fortata de Banca Mondiala sa isi privatizeze putinele resurse disponibile in schimbul obtinerii unui inprumut de la FMI.
Pe langa privatizarea serviciilor de cai ferate, a liniilor aeriene, a furnizorilor de telefonie si a industriei de hidrocarbon, Banca Mondiala a cerut si privatizarea serviciilor de distribuire a apei. Astfel, dupa ce au fost votate legile necesare acestor privatizari, in 1999 serviciul de distribuire a apei din Cochobamba a fost oferit firmei americane Bechtel Corporation (ne suna si noua cunsocut acest nume, nu?). Nu intram in detalii legate de pretul si conditiile in care au fost facute aceste privatizari deoarece lucrurile sunt clare prin prisma experientelor pe care le-am trait chiar noi in ultimii 20 de ani.
La numai 2 saptamani de la preluarea controlului asupra sistemului public de distribuire al apei, Bechtel a marit cu 200% pretul facturilor populatiei (venitul lunar fiind mai mic de 100$ de persoana). In acest fel, foarte multe familii nu au mai putut sa isi plateasca facturile si nu au mai avut acces la sistemul de distribuire a apei. Din acesta cauza, oamenii au inceput sa isi monteze pe case rezervoare in care sa capteze apa de ploaie, dar legea aprobata de guvern interzicea inclusiv acest lucru. Astfel, la presiunea Becthel-ului toate aceste rezervoare au fost colectate de autoritati.
La mai putin de un an de la privatizarea sistemului, bolivienii au iesit pe strazi, intrucat nu mai aveau nicio cale de acces la apa. In ianuarie 2000, o larga coalitie numita Coordonarea pentru Apararea Apei si a Vietii - La Coordinadora, a indemnat la demonstratii pasnice. In lunile urmatoare au avut loc lupte violente intre protestari si politie. In luna aprilie a fost declarata legea martiala, armata avand dreptul de a trage in manifestanti. La 10 aprilie guvernul a fost fortat sa accepte doleantele protestatarilor si sa anuleze contractul de provatizare cu Bechtel.
Bineinteles ca situatia nu s-a terminat aici, firma Becthel apeland la tribunalul de arbitraj international, intentand proces impotriva statului bolivian si cerand despagubiri de 25 milioane dolari. Daca acest proces va fi castigat, toti acesti bani vor trebui sa fie platiti de catre locuitorii Boliviei prin intermediul taxelor.
Daca acest exemplu va revolta sau va nemultumeste, trebuie sa stiti ca acelasi lucru se intampla chiar in acesta perioada si in Romania, unde firma Bechtel "suge" de foarte multi ani sute de milioane de euro de la statul roman pentru realizarea autostrazii Transilvania fara sa se vada macar vreun rezultat. Vreau sa constientizati ca de fiecare data cand auziti ca statul plateste milioane si sute de milioane de euro pe contracte frauduloase, toti acesti bani sunt ai nostri. Statul nu are bani. Toti banii statului vin din taxele care ne sunt impuse si asupra carora noi nu avem niciun cuvant de spus.
Totusi in urma revoltei populatiei, sistemul de distribuire al apei a revenit in administratea statului si a comunitatii locale, oamenii avand din nou acces la apa. Un alt plus al acestor revolte a fost castigarea unor lideri noi care au vazut adevarata putere a oamenilor.
Cel mai important castig al acestui razboi al apei din Bolivia il constituie faptul ca acei oameni au format o comunitate si au invatat ca pot veghea singuri la modul in care le sunt folosite resursele. Un alt castig este exemplul pe care oamenii l-au dat conducatorilor locali dar si corporatiilor multinationale care probabil nu vor mai incerca la fel de usor sa le fure resursele. Nu in cele din urma, acest razboi este un exemplu de implicare si de responsabilitate pentru noi toti pentru ca asa cum spuneam intr-o postare anterioara, acesti oameni ne dau speranta, speranta ca intr-o zi vom fi si noi capabili sa ne unim si sa ne revoltam impotriva tuturor abuzurilor si furturilor la care suntem supusi in fiecare zi.
Celalalte 2 parti se gasesc pe Youtube.
Alte informatii puteti gasi aici si aici.
PS: Ati auzit ce striga acesti oameni? Acelasi lucru pe care il strigau si cei din Argentina intr-o postare mai veche: "El pueblo unido jamás será vencido"
ceea ce se poate traduce prin "Poporul unit nu va fi niciodata invins".
Cugetare placuta!
Argentina: supravietuind fara bani
In Argentina, anii '90 au fost marcati de turbulente economice si suferinte extreme care au dus la colapsul din 2001. Pe parcurs ce tot mai multi oameni au ramas fara locuri de munca, a aparut un nou sistem de schimb/troc care a devenit vital pentru milioane de oameni. Acest model a avut un succes enorm, avand peste 7 milioane de membri care au putut supravietui astfel fara sa participe la economia oficiala.
In acest sistem schimburile de bunuri si servicii se realizau pe baza unor "credite/unitati", care spre deosebire de banii emisi de guvern, erau descentralizate si aveau o valoare reala, permitand oamenilor sa le schimbe pentru diferite bunuri si servicii, dar neputand fi folosite in economia oficiala (de exemplu pentru plata taxelor). Membrii organizatiei erau atat producatori cat si consumatori.
Modelul a avut un succes real si s-a raspandit in America Centrala si de Sud, devenind cea mai mare comunitate cu moneda locala din lume.
Acest sistem permite oamenilor sa se bucure de adevara valoare a monedei fara a mai fi nevoiti sa plateasca dobanzi sau sa fie afectati de inflatie. Un alt avantaj al unui astfel de sistem il constituie scaderea somajului deoarece toti oamenii care pot produce ceva pot intra voluntar in aceasta retea.
Mai multe informatii despre astfel de sisteme monetare alternative puteti gasi aici si aici.
Alte informatii utile:
In acest sistem schimburile de bunuri si servicii se realizau pe baza unor "credite/unitati", care spre deosebire de banii emisi de guvern, erau descentralizate si aveau o valoare reala, permitand oamenilor sa le schimbe pentru diferite bunuri si servicii, dar neputand fi folosite in economia oficiala (de exemplu pentru plata taxelor). Membrii organizatiei erau atat producatori cat si consumatori.
Modelul a avut un succes real si s-a raspandit in America Centrala si de Sud, devenind cea mai mare comunitate cu moneda locala din lume.
Acest sistem permite oamenilor sa se bucure de adevara valoare a monedei fara a mai fi nevoiti sa plateasca dobanzi sau sa fie afectati de inflatie. Un alt avantaj al unui astfel de sistem il constituie scaderea somajului deoarece toti oamenii care pot produce ceva pot intra voluntar in aceasta retea.
Mai multe informatii despre astfel de sisteme monetare alternative puteti gasi aici si aici.
Alte informatii utile:
vineri, 10 februarie 2012
Speranta
''Si scanteile pot aprinde o miscare populara, ce doar pare adormita''
Nimeni nu a prezis moarte a milioane de evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, nimeni nu a prezis caderea zidului Berlinului, nimeni nu a prezis caderea comunismului.
Oare ce se poate intampla mai cumplit decat ca oamenii sa se uneasca si sa actioneze impreuna? Scopul principal a tot ceea ce suntem invatati sau a ceea ce ni se arata la televizor sau oriunde in jurul nostru, este de a ne divide. De a ne face sa credem ca suntem in tabere diferite. Dar oare chiar asa este? Oare nu putem convietui si trai in armonie avand ca principal scop cresterea prosperitatii fiecaruia dintre noi? Daca v-ati uitat la Thrive sunt sigur ca intelegeti la ce ma refer.
Pentru ca in orice am crede, speranta trebuie sa moara ultima, va prezint in continuare un mesaj puternic:
Speranta va reveni doar cand vom sfida efectiv violenta statului.Toti cei ce se opun mentin speranta vie! Toti cei care cedeaza în fata fricii, disperarii si apatiei, devin inamici ai sperantei. Ei devin, în pasivitatea lor, agenti ai nedreptatii.
Speranta are un pret, speranta nu este confortabila sau usoara, speranta necesita asumarea de riscuri personale. Nu este vorba de atitudinea potrivita sau de pacea mentala. Speranta inseamna actiune, speranta înseamna sa faci ceva.
Cu cat mai inutil, mai fara rost, mai irelevant si mai de neinteles este un act de revolta, cu atat mai mare si mai puternica devine speranta.
Orice act de nesupunere, orice sfidare fizica a celor ce dicteaza razboiul, a celor care perpetueaza lacomia corporatista si sunt responsabili pentru crimele statului, orice lucru care pare sa atraga binele catre bine, ne hraneste sufletele si denota posibilitatea de a putea atinge si transforma si sufletele altora. Speranta arata ca trebuie sa ne opunem.
Si un pic de speranta oferita prin intermediul culturii:
Daca inca nu le-ati vazut, va rog sa aruncati un ochi si pe filmuletele de la RSA Animate. Putem redescoperi multe informatii noi despre noi.
Nimeni nu a prezis moarte a milioane de evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, nimeni nu a prezis caderea zidului Berlinului, nimeni nu a prezis caderea comunismului.
Oare ce se poate intampla mai cumplit decat ca oamenii sa se uneasca si sa actioneze impreuna? Scopul principal a tot ceea ce suntem invatati sau a ceea ce ni se arata la televizor sau oriunde in jurul nostru, este de a ne divide. De a ne face sa credem ca suntem in tabere diferite. Dar oare chiar asa este? Oare nu putem convietui si trai in armonie avand ca principal scop cresterea prosperitatii fiecaruia dintre noi? Daca v-ati uitat la Thrive sunt sigur ca intelegeti la ce ma refer.
Pentru ca in orice am crede, speranta trebuie sa moara ultima, va prezint in continuare un mesaj puternic:
Speranta va reveni doar cand vom sfida efectiv violenta statului.Toti cei ce se opun mentin speranta vie! Toti cei care cedeaza în fata fricii, disperarii si apatiei, devin inamici ai sperantei. Ei devin, în pasivitatea lor, agenti ai nedreptatii.
Speranta are un pret, speranta nu este confortabila sau usoara, speranta necesita asumarea de riscuri personale. Nu este vorba de atitudinea potrivita sau de pacea mentala. Speranta inseamna actiune, speranta înseamna sa faci ceva.
Cu cat mai inutil, mai fara rost, mai irelevant si mai de neinteles este un act de revolta, cu atat mai mare si mai puternica devine speranta.
Orice act de nesupunere, orice sfidare fizica a celor ce dicteaza razboiul, a celor care perpetueaza lacomia corporatista si sunt responsabili pentru crimele statului, orice lucru care pare sa atraga binele catre bine, ne hraneste sufletele si denota posibilitatea de a putea atinge si transforma si sufletele altora. Speranta arata ca trebuie sa ne opunem.
Si un pic de speranta oferita prin intermediul culturii:
Daca inca nu le-ati vazut, va rog sa aruncati un ochi si pe filmuletele de la RSA Animate. Putem redescoperi multe informatii noi despre noi.
Capitalism Hits the Fan - Richard Wolff
Daca v-ati uitat la Lifting the Veil, probabil ca l-ati observat pe acest domn Richard Wolff avand niste idei foarte indraznete si pline de substanta. Pentru ca mie mi-au placut, si pentru ca mi-a placut si aceasta intreaga prezentare, dar nu in ultimul rand pentru ca sunt niste idei care eu cred ca ar trebui macar auzite de cat mai multi dintre noi, v-o recomand cu cea mai mare caldure. Merita si nu aveti nimic de pierdut!
In aceasta prezentare, Richard Wolff ne explica motivele pentru care am ajuns in criza actuala, dar ne da si cateva idei despre ce am putea face in continuare.
Alte informatii pe aceeasi tema:
1. Our Money Is Dying, Don't let your wealth die with it by Chris Martenson
2. What to Do When Every Market Is Manipulated
3. Culture in Decline | Episode #2 "Economics 101" by Peter Joseph
4. Democracy at Work
In aceasta prezentare, Richard Wolff ne explica motivele pentru care am ajuns in criza actuala, dar ne da si cateva idei despre ce am putea face in continuare.
Alte informatii pe aceeasi tema:
1. Our Money Is Dying, Don't let your wealth die with it by Chris Martenson
2. What to Do When Every Market Is Manipulated
3. Culture in Decline | Episode #2 "Economics 101" by Peter Joseph
4. Democracy at Work
miercuri, 8 februarie 2012
Gandire pozitiva sau fuga de realitate?
"Gandirea pozitiva este un concept atat de des vehiculat si in contexte atat de insalubre mental sau fara tangenta cu realitatea incat a inceput sa-si piarda intelesul dar si valoarea.
In ultima vreme tot mai multe persoane au tendinta sa fuga de realitate si sa se refugieze in bratele gandirii pozitive. Este absolut minunat sa avem o gandire pozitiva dar, atunci cand de fapt fugim de realitate fortandu-ne sa ne percepem viata altfel decat este ea, nu facem altceva decat sa ne pacalim pe noi insine. Chiar daca spunem tuturor cat de fericiti suntem sau ce viata minunata avem, crezand ca astfel gandim pozitiv si atragem lucrurile bune in viata noastra, nu reusim decat sa ne furam singuri caciula. Si, in contextul asta, mi-am adus aminte de un citat celebru cu autor necunoscut: "Fericirea este ca atunci cand faci pipi pe tine: toata lumea poate sa vada asta dar numai tu poti simti caldura!" :)
Si, pentru ca nu orice broasca sarutata se transforma in vreun print, asa cum nu orice Cenusareasa poate deveni vreo printesa fermecatoare, oricat de pozitiv am gandi noi, poate ca a venit momentul sa ne dam seama unde ne aflam cu adevarat. Daca continui sa te bazezi doar pe gandirea pozitiva si nu faci o evaluare obiectiva a situatiei in care te afli, nu vei reusi niciodata sa intreprinzi ceva ca sa ajungi acolo unde iti doresti sa fii. Vei continua doar sa fugi de realitate, adica de tine, de viata ta..."
Acest articol este preluat de pe http://mugurbadarau.blogspot.com.
In ultima vreme tot mai multe persoane au tendinta sa fuga de realitate si sa se refugieze in bratele gandirii pozitive. Este absolut minunat sa avem o gandire pozitiva dar, atunci cand de fapt fugim de realitate fortandu-ne sa ne percepem viata altfel decat este ea, nu facem altceva decat sa ne pacalim pe noi insine. Chiar daca spunem tuturor cat de fericiti suntem sau ce viata minunata avem, crezand ca astfel gandim pozitiv si atragem lucrurile bune in viata noastra, nu reusim decat sa ne furam singuri caciula. Si, in contextul asta, mi-am adus aminte de un citat celebru cu autor necunoscut: "Fericirea este ca atunci cand faci pipi pe tine: toata lumea poate sa vada asta dar numai tu poti simti caldura!" :)
Si, pentru ca nu orice broasca sarutata se transforma in vreun print, asa cum nu orice Cenusareasa poate deveni vreo printesa fermecatoare, oricat de pozitiv am gandi noi, poate ca a venit momentul sa ne dam seama unde ne aflam cu adevarat. Daca continui sa te bazezi doar pe gandirea pozitiva si nu faci o evaluare obiectiva a situatiei in care te afli, nu vei reusi niciodata sa intreprinzi ceva ca sa ajungi acolo unde iti doresti sa fii. Vei continua doar sa fugi de realitate, adica de tine, de viata ta..."
Acest articol este preluat de pe http://mugurbadarau.blogspot.com.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)