Nimeni nu a prezis moarte a milioane de evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, nimeni nu a prezis caderea zidului Berlinului, nimeni nu a prezis caderea comunismului.
Oare ce se poate intampla mai cumplit decat ca oamenii sa se uneasca si sa actioneze impreuna? Scopul principal a tot ceea ce suntem invatati sau a ceea ce ni se arata la televizor sau oriunde in jurul nostru, este de a ne divide. De a ne face sa credem ca suntem in tabere diferite. Dar oare chiar asa este? Oare nu putem convietui si trai in armonie avand ca principal scop cresterea prosperitatii fiecaruia dintre noi? Daca v-ati uitat la Thrive sunt sigur ca intelegeti la ce ma refer.
Pentru ca in orice am crede, speranta trebuie sa moara ultima, va prezint in continuare un mesaj puternic:
Speranta va reveni doar cand vom sfida efectiv violenta statului.Toti cei ce se opun mentin speranta vie! Toti cei care cedeaza în fata fricii, disperarii si apatiei, devin inamici ai sperantei. Ei devin, în pasivitatea lor, agenti ai nedreptatii.
Speranta are un pret, speranta nu este confortabila sau usoara, speranta necesita asumarea de riscuri personale. Nu este vorba de atitudinea potrivita sau de pacea mentala. Speranta inseamna actiune, speranta înseamna sa faci ceva.
Cu cat mai inutil, mai fara rost, mai irelevant si mai de neinteles este un act de revolta, cu atat mai mare si mai puternica devine speranta.
Orice act de nesupunere, orice sfidare fizica a celor ce dicteaza razboiul, a celor care perpetueaza lacomia corporatista si sunt responsabili pentru crimele statului, orice lucru care pare sa atraga binele catre bine, ne hraneste sufletele si denota posibilitatea de a putea atinge si transforma si sufletele altora. Speranta arata ca trebuie sa ne opunem.
Si un pic de speranta oferita prin intermediul culturii:
Daca inca nu le-ati vazut, va rog sa aruncati un ochi si pe filmuletele de la RSA Animate. Putem redescoperi multe informatii noi despre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu