"Don't walk in front of me, I may not follow. Don't walk behind me, I may not lead. Just walk beside me and be my friend." - Albert Camus

"Nu merge in fata mea, s-ar putea sa nu te urmez. Nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu te conduc. Mergi langa mine si fii prietenul meu."

luni, 20 februarie 2012

Monolog

Salut prieteni,

Ma intrebau niste amici daca am participat la grevele recente din Piata Universitatii. In acel moment mi-am dat seama ca mesajul pe care il transmisesem nu era cel pe care mi l-as fi dorit.

Dupa cum probabil ati observat, blogul s-a imbogatit cu un moto pe care il cautam de mult timp. Pot zice ca acest motto exprima exact ceea ce imi doresc: daca ati ajuns pe acest blog inseamna ca eu va consider prieteni si nu imi doresc nici sa va invat sau sa va conving de ceva, nici sa ma las condus de vreun val de anarhie, ci imi doresc sa incercam sa evoluom impreuna punand in discutie multe probleme carora uneori nu le acordam atentia necesara.

Trecand anii, observ ca principala problema este lipsa de interactiune intre oameni si lipsa de implicare (in orice), iar unul din lucrurile pe care eu vad ca le putem face este sa reincepem sa fim o comunitate, sa refacem legaturile umane dintre noi, fara ca cineva sa ne conduca sau fara ca cineva sa ne oblige, sa fim liberi si sa experimentam - idei, sentimente, initiative, ganduri, sa redescoperim frumusetea care se afla pretutindeni in jurul nostru - in noi, in oameni, in flori, in copaci, in aer, peste tot.

Nu stiu voi, dar eu uneori simt ca trec zile sau poate saptamani si chiar luni fara sa imi dau seama, iar daca ma gandesc la acest timp, nu imi aduc aminte sa fi facut ceva remarcabil. Imi dau seama in acelasi timp ca as putea avea un alt scop in viata. Ce ma retine? Nimic. Doar ca vietile noastre sunt interconectate. Este greu ca cineva sa "zboare" impotriva curentului si este mult mai usor sa schimbi directia acestuia prin puterea grupului.



Inca un filmulet interesant pe aceeasi tema:


 La voi cum este? Simtiti ca aveti un scop in viata? Care ar fi acela? Eu simt ca scopul nostru general a devenit sa fim consumatori, sa ne dorim case, telefoane, calculatoare, tablete de ultima generatie din 6 in 6 luni. Sa muncim cat mai mult, cat mai multe ore pe zi pentru a ne permite sa ne cumparam lucrurile mult dorite. Dar oare asta sa fie scopul nostru? Oare nu cumva acesta este chiar motivul pentru care ne-am separat?

Eu, de exemplu, sunt bucuros cand ajut pe cineva in nevoie, cand imi vad sotia surazand, cand vad oameni fericiti in jurul meu, cand descopar un lucru nou, cand discut timp de o ora cu un prieten despre o idee tabu (economie de exemplu), cand vad un copil razand. Ma bucura sa interactionez cu oameni senini si fericiti, chiar si fara un motiv anume. Dar cate din aceste lucruri se intampla zilnic?

La fel ma intristeaza sa vad ca politicienii, bancile, corporatiile, doctorii, functionarii isi bat joc de noi si ne fura in fiecare zi, ca mor milioane de oameni anual datorita ignorantei si nepasarii noastre, ca sunt milioane de oameni care se trezesc ca le sunt luate avutiile iar noi suntem pasivi si indiferenti. Am ajuns sa nu ne mai pese de noi, sa navigam in ape tulburi fara sa avem o directie, sa fim intr-o deriva continua. Iar ceea ce mi se pare mai grav este ca nu ne revoltam, am ajuns sa luam toate aceste lucruri ca fiind normale. Nu, toate aceste lucruri NU SUNT NORMALE. Suntem pasivi in raport cu tot ceea ce ne inconjoara - de la bani la politica, de la sanatate la invatamant,  de la spiritualitate la libertate. Ne multumim cu ceea ce ni se da sau ni se spune. Am ajuns sa ne dorim sa fim condusi, sa ni se arate directia in care trebuie sa mergem. Nici acest lucru nu este normal. Pentru a evolua trebuie, precum Edison, sa experimentam, sa luam decizii si sa infruntam rezultatele. Doar asa putem vedea ce avem de modificat in deciziile pe care le luam pentru a ajunge la rezultatele dorite.

Dupa cum va spuneam si in articolul legat de speranta, oriunde ne uitam in jurul nostru vedem razboaie, lupte, suferinta, probleme. In goana dupa bani, credite/debite, apartamente, bunuri materiale, am uitat sa fim oameni, am uitat sa fim bucurosi si sa descoperim frumusetea.


Este nevoie de indrazneala si creativitate pentru a visa la ceva.

Nu va fie frica sa visati, doar visand putem crea lucruri marete. Este cazul sa uitati tot ce vi s-a spus. Experimentati. Iesiti din regulile impuse.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu