"Don't walk in front of me, I may not follow. Don't walk behind me, I may not lead. Just walk beside me and be my friend." - Albert Camus

"Nu merge in fata mea, s-ar putea sa nu te urmez. Nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu te conduc. Mergi langa mine si fii prietenul meu."

sâmbătă, 13 iulie 2013

Lumea ne modeleaza si noi modelam lumea

Raman surprins de lasitatea de care dam dovada in fiecare zi. Pare ca nimic nu ne mai poate zdruncina sau trezi. Inca nu am inteles (noi, oamenii) ca bunastarea noastra depinde de nivelul legaturilor pe care le avem cu ceilalti oameni din jurul nostru.

Citeam deunazi intr-un articol foarte interesant pe care vi-l recomand (My Rocky Road to the Commons) ca cheia evolutiei noastre ca specie nu a stat in competitie asa cum de multe ori suntem pacaliti sa credem ci tocmai in capabilitatea noastra de a lucra impreuna. Este o fraza acolo care spune tot: pana si un vierme poate intra in competitie, chiar si pentru o gaura, dar ceea ce deosebeste oamenii de alte specii este tocmai abilitatea de a coopera constient catre cel mai inalt nivel de perfectiune.
Va mai spuneam si in alte articole ca toate lucrurile care au dus la evolutie in istoria noastra au avut loc atunci cand oamenii au cooperat, aceeasi este cheia si in continuare dar se pare ca devenim prea lasi pentru a mai face ceva.

Mai citeam intr-un alt articol foarte interesant (We are not born egoists), pe care de asemenea vi-l recomand, ca "nimeni nu poate fi separat de mediul in care a crescut. Societatea noastra, care se bazeaza pe competitie, cade victima mitului ca oamenii sunt competitivi si individualisti prin natura lor. Din contra: ca fiinte umane, avem o mare nevoie de companie si de contact direct; avem nevoie sa fim iubiti si vazuti; sa fim acceptati pentru ceea ce suntem. Daca aceste nevoi sunt indepinite, ne dezvoltam si devenim indivizi sensibili si cooperanti care empatizeaza cu ceilalti oameni. Din pacate, in societatea noasta poate fi observat contrariul. Ce este necesar pentru o societate mai frumoasa este evident. De fiecare data cand cineva sustine ca nu poate exista o societate mai buna sau un model economic mult mai putin bazat pe propriul interes deoarece "asa sunt oamenii la urma urmei", ii putem contrazice cu vorbele lui Richard David Prech: "Nu ne nastem egoisti, ci devenim egoisti"".

"Avem nevoie de experiente noi care sa ne permita sa ne schimbam si care sa ne ofere o viziune noua. In acest sens, cel mai realist si fezabil adevar in acest moment pare sa fie: lumea ne modeleaza si noi modelam lumea."

Imi doresc sa intelegeti si sa explicati mai departe ca doar fiind solidari putem sa redevenim oameni si sa cream o lume mai buna.

As fi vrut sa va vorbesc despre Julian Assange sau Edward Snowden, despre protestele din Turcia sau despre cele din Brazilia, unde oamenii lupta pentru demnitate si libertate, vreau sa va spun ca sunteti minunati si capabili sa zburati, dar mai intai trebuie sa ne recapatam impreuna umanitatea, sa redevenim frumosi si rationali, sa invatam sa lucram impreuna. Apoi, totul este posibil.

Incepeti sa modelati si voi lumea din jurul vostru in loc sa lasati doar lumea sa va modeleze pe voi. Puteti sa rezolvati orice problema pe care o observati doar discutand cu prietenii si incercand sa gasiti o solutie pe care sa o puneti in actiune.

Primul pas este sa va enervati atunci cand sunteti calcati in picioare, scuipati sau furati. Acest sentiment este unul normal, dar care a fost insa sters din memoria multora. Experimentati. Vorbiti cu prietenii, cautati solutii. Cine sa gaseasca solutii daca nu voi? Presedintele, parlamentul, institutiile, sefii, etc? Acest lucru nu a fost posibil niciodata, cu atat mai mult acum, cand oricine cu putere de decizie poate fi santajat ori considerat terorist daca nu se supune intereselor celor cu bani.

Totul se intampla doar pentru ca noi sustinem toate aceste fapte prin lasitatea de care dam dovada in fiicare zi.Noi suntem instrumentele care permit sa se intample absolut toate nedreptatile si tot noi suntem cei care le putem rezolva.