Dupa adanci si indelungi procese de gandire am ajuns la concluzia ca singura solutie de a redeveni oameni este sa ne intoarcem la origini. Ne nastem din pamant, ajungem in pamant si traim intre betoane. Este absurd. Singurul mod in care putem sa experimentam libertatea, frumusetea, fericirea este pe pamant, in natura.
Am devenit "profesionisti", doctori, ingineri, economisti, etc, dar nu mai stim sa mai fim oameni, nu mai avem timp sa traim, sa ne bucuram de cei dragi, sa fim frumosi.
Daca simtiti ca ceva nu este in regula in lumea in care traiti, trebuie sa schimbati ceva, ceva din ceea ce faceti in fiecare zi pentru ca doar experimentand putem sa ne redescoperim, pentru ca fiecare in parte suntem minunati.
Revin la un indemn foarte serios gasit pe internet si pe care vi l-am mai impartasit: "Get a small piece of land. Grow your own food. Live in a very small
house. Make your own energy. Learn the meaning of "enough". Stop
supporting the "people" and "organizations of people" that are raping
and pillaging the planet. These actions are enough to change the world."
Este foarte usor sa schimbam lumea in care traim, trebuie doar sa ne punem ideile in aplicare, sa nu ne fie teama de esec. Vom incerca o data, de doua ori, dar in final vom reusi tot ceea ce ne propunem.
Trebuie sa incepem sa visam si sa ne cream un viitor minunat impreuna. Trebuie sa incetam sa mai asteptam solutii de la cei care nu le au. Trebuie sa incepem sa ne rezolvam singuri problemele pentru ca in zilele noastre exista solutii la absolut toate problemele.
Daca ati urmarit informatiile furnizate pana acum pe acest blog cred ca ati inteles deja ca tot ceea ce facem in fiecare zi este in contradictoriu cu ceea ce ar trebui sa facem. Ne irosim zilele si energiile intr-un mod total neconstructiv.
Trebuie sa mai descoperim ca in jurul nostru exista oameni extraordinari care se lupta si reusesc sa realizeze lucruri absolut minunate. Acestia sunt oamenii pe care trebuie sa ii sustinem si pe care trebuie sa ii descoperim.
Va recomand cu caldura si articolele/filmuletele urmatoare:
0. Vladimir Megre - Anastasia
1. Votul si alegerea
2. Ştefan Manea (Hofigal) Suntem ţara cu cel mai bun pământ. Dar nu ştim să-l preţuim!
3. Richard Heinberg: why end of growth can mean more happiness
4. Romania altfel - harta celor care au inceput sa schimbe lumea.
5. Romania si comunitatile sustenabile
6. Minunile d-nei Marioara Godeanu
7. Spanish Revolution
8. Schimbarea incepe in noi: Binele si raul
9. Experimente “permaculturale” la Strambeni
10. Reclaiming Our Freedom to Learn
11. Căsuţa de Cob de la Diribao (episodul despre cum să-ţi organizezi viaţa după o obositoare şi benefică dezorganizare)
12. Rezistanbul şi coeziunea socială
13. Un ghid despre organizarea de demonstraţii publice
14. Responsabilitate
15. Maidanezii, corporatiile si illuminati
16. Nu corporaţia face legislaţia
17. Everyday Revolutions by Marina Sitrin
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
luni, 5 noiembrie 2012
Revolutia Consumatorului
Ca sa schimbam lumea in care traim sunt de ajuns cateva lucruri simple: o bucata de pamant, cresterea propriei hrane, o casa mica, producerea propriei energii si mai ales sa invatam ce inseamna "de ajuns".
Trebuie sa incetam sa mai sustinem oamenii si organizatiile care distrug si jefuiesc planeta. Sistemul actual exista doar pentru ca noi alegem sa fim parte din el, iar fara sustinerea noastra acesta se stinge de la sine.
Acestea sunt lucrurile care trebuie facute, dar probabil, pentru multi va fi dificil sa ia o decizie radicala - parasirea betoanelor si a falsei senzatii de confort. Chiar si asa, trebuie sa constientizam aceste lucruri deoarece altfel vom fi luati prin surprindere de ceea ce va urma si nu va fi chiar placut nici pentru noi si nici pentru cei dragi noua.
O problema importanta a zilelor noastre este si ca ne lipseste viziunea, nu ne mai imaginam viitorul si in consecinta am incetat sa il construim, negandindu-ne ca in acest fel il distrugem, iar o data cu el, distrugem bunastarea noastra si a famiilor noastre.
La fel de adevarat este si ca, probabil, va mai trece un timp in care sistemele vor functiona in paralel, dar ceea ce este important este sa incercam, pe cat posibil, sa ne protejam de viitoarele convulsii/crize.
Tot la fel, probabil, nu va fi necesar ca toti locuitorii planetei sa se intoarca la pamant, cu toate ca eu nu vad viitorul oraselor actuale. Acestea nu au nicio legatura cu ideea de sustenabilitate, sunt doar niste agenti ai distrugerii.
Revenind la titlul articolului de astazi, fiecare dintre noi avem de facut propriile alegeri, iar astazi vreau sa va vorbesc despre alegerile pe care le facem in fiecare zi. Spuneam ca trebuie si putem sa incetam sa mai sustinem sistemul actual. Cum putem face asta? Solutia pe care o propun astazi este sa incetam sa mai cumparam produse, in special alimentare, de la marile magazine/corporatii si sa incercam sa incurajam producatorii locali.
Aceasta actiune ar avea foarte multe efecte pozitive pentru fiecare dintre noi. Incerc sa enumar cateva avantaje mai jos:
1. cea mai buna hrana pentru organismul nostru e cea care creste in zona in care traim deoarece acestea au continutul optim de nutrienti atunci cand ajung la noi. Plantele sunt culese in mometul de maturitate cand sunt coapte, spre deosebire de cele aduse de la distante foarte mari care sunt culese cand sunt inca crude.
2. daca cumparam de la un producator local, ne putem interesa direct asupra modului in care sunt crescute acele plante/animale si ne putem asigura ca acestea nu contin pesticide ori chimicale care ne pot afecta sanatatea.
3. incurajand producatorii locali, ne vom asigura o sursa de hrana chiar si in conditii economice dificile - luati in considerare Peak Oil. Cum si cu ce costuri credeti ca va ajunge, in anii urmatori, mancarea la noi?
4. consumand o hrana de calitate/sanatoasa, se va observa si o imbunatarie a starii noastre de sanatate, astfel scazand si nevoia de a consuma multiple medicamente.
5. cheltuielile vor scadea pentru ca in acest fel sunt eliminati foarte multi intermediari.
Viitorul este la nivel local, nu global. Doar noi stim care sunt prioritatile si necesitatile comunitatilor in care traim. Cu cat mai indepartat este punctul unde se iau deciziile fata de cei carora le sunt adresate, cu atat aceste decizii vor avea un efect pozitiv mai scazut.
Pentru a avea comunitati puternice, trebuie sa le cream, sa la sustinem si sa fim pregatiti sa oferim ceva in schimb, iar aici trebuie sa fiu sincer si sa va spun ca la un moment dat acest input nu va mai fi suficient sa fie doar de ordin financiar, ci va trebui sa invatam fiecare in parte sa facem si sa oferim ceva, pentru ca peste 90% din joburile actuale sunt doar servicii, fara a produce ceva propriu-zis.
In concluzie, incercati sa cumparati cat mai multe produse de la producatori locali (carne, legume, cosmetice, sucuri, lactate, fructe, etc.) pentru ca in acest fel toata comunitatea are de castigat.
Alte informatii utile:
0. A Global Economic Reset? Don’t Wait to Find Out. Build Something Better
1. Food MythBusters -- Do we really need industrial agriculture to feed the world?
2. 10 reasons to buy local
3. Doua sisteme paralele
4. Roger Doiron - A Subversive Plot: How to Grow a Revolution in Your Own Backyard
Trebuie sa incetam sa mai sustinem oamenii si organizatiile care distrug si jefuiesc planeta. Sistemul actual exista doar pentru ca noi alegem sa fim parte din el, iar fara sustinerea noastra acesta se stinge de la sine.
Acestea sunt lucrurile care trebuie facute, dar probabil, pentru multi va fi dificil sa ia o decizie radicala - parasirea betoanelor si a falsei senzatii de confort. Chiar si asa, trebuie sa constientizam aceste lucruri deoarece altfel vom fi luati prin surprindere de ceea ce va urma si nu va fi chiar placut nici pentru noi si nici pentru cei dragi noua.
O problema importanta a zilelor noastre este si ca ne lipseste viziunea, nu ne mai imaginam viitorul si in consecinta am incetat sa il construim, negandindu-ne ca in acest fel il distrugem, iar o data cu el, distrugem bunastarea noastra si a famiilor noastre.
La fel de adevarat este si ca, probabil, va mai trece un timp in care sistemele vor functiona in paralel, dar ceea ce este important este sa incercam, pe cat posibil, sa ne protejam de viitoarele convulsii/crize.
Tot la fel, probabil, nu va fi necesar ca toti locuitorii planetei sa se intoarca la pamant, cu toate ca eu nu vad viitorul oraselor actuale. Acestea nu au nicio legatura cu ideea de sustenabilitate, sunt doar niste agenti ai distrugerii.
Revenind la titlul articolului de astazi, fiecare dintre noi avem de facut propriile alegeri, iar astazi vreau sa va vorbesc despre alegerile pe care le facem in fiecare zi. Spuneam ca trebuie si putem sa incetam sa mai sustinem sistemul actual. Cum putem face asta? Solutia pe care o propun astazi este sa incetam sa mai cumparam produse, in special alimentare, de la marile magazine/corporatii si sa incercam sa incurajam producatorii locali.
Aceasta actiune ar avea foarte multe efecte pozitive pentru fiecare dintre noi. Incerc sa enumar cateva avantaje mai jos:
1. cea mai buna hrana pentru organismul nostru e cea care creste in zona in care traim deoarece acestea au continutul optim de nutrienti atunci cand ajung la noi. Plantele sunt culese in mometul de maturitate cand sunt coapte, spre deosebire de cele aduse de la distante foarte mari care sunt culese cand sunt inca crude.
2. daca cumparam de la un producator local, ne putem interesa direct asupra modului in care sunt crescute acele plante/animale si ne putem asigura ca acestea nu contin pesticide ori chimicale care ne pot afecta sanatatea.
3. incurajand producatorii locali, ne vom asigura o sursa de hrana chiar si in conditii economice dificile - luati in considerare Peak Oil. Cum si cu ce costuri credeti ca va ajunge, in anii urmatori, mancarea la noi?
4. consumand o hrana de calitate/sanatoasa, se va observa si o imbunatarie a starii noastre de sanatate, astfel scazand si nevoia de a consuma multiple medicamente.
5. cheltuielile vor scadea pentru ca in acest fel sunt eliminati foarte multi intermediari.
Viitorul este la nivel local, nu global. Doar noi stim care sunt prioritatile si necesitatile comunitatilor in care traim. Cu cat mai indepartat este punctul unde se iau deciziile fata de cei carora le sunt adresate, cu atat aceste decizii vor avea un efect pozitiv mai scazut.
Pentru a avea comunitati puternice, trebuie sa le cream, sa la sustinem si sa fim pregatiti sa oferim ceva in schimb, iar aici trebuie sa fiu sincer si sa va spun ca la un moment dat acest input nu va mai fi suficient sa fie doar de ordin financiar, ci va trebui sa invatam fiecare in parte sa facem si sa oferim ceva, pentru ca peste 90% din joburile actuale sunt doar servicii, fara a produce ceva propriu-zis.
In concluzie, incercati sa cumparati cat mai multe produse de la producatori locali (carne, legume, cosmetice, sucuri, lactate, fructe, etc.) pentru ca in acest fel toata comunitatea are de castigat.
Alte informatii utile:
0. A Global Economic Reset? Don’t Wait to Find Out. Build Something Better
1. Food MythBusters -- Do we really need industrial agriculture to feed the world?
2. 10 reasons to buy local
3. Doua sisteme paralele
4. Roger Doiron - A Subversive Plot: How to Grow a Revolution in Your Own Backyard
vineri, 2 noiembrie 2012
Sfarsitul unei epoci, inceputul unei Revolutii
Daca ati trecut prin articolele si filmuletele postate pana acum, ati constientizat deja neajunsurile sistemului actual, ca una din problemele principale este ca acesta are in centrul lui castigul material individual, ca toate subsitemele componente sunt bolnave, ca interesul oricarei persoane care interactioneaza cu acesta este doar unul material si pe termen scurt.
Niciodata un doctor nu va fi incurajat sa trateze o boala ci doar simptomele acesteia deoarece daca nu ar mai exista oameni bolnavi, ei nu si-ar mai lua salariile. Niciodata o firma nu va fi incurajata sa ne vanda un produs de calitate care sa dureze in timp deoarece cererea ar fi una finita iar profitul firmei nu ar putea creste la infinit. Niciodata un service nu va fi incurajat sa repare definitiv un produs deoarece acestea isi iau banii din numarul de reclamatii rezolvate. Interesul principal in domeniul alimentar este de asemenea centrat pe castiguri exponentiale in perioade cat mai scurte de timp in detrimentul sanatatii noastre, si exemplele pot continua...
Care este scopul nostru in viata? De ce ne-am nascut?
Doar daca ne gandim ca omul traieste pe Pamant de aproximativ doua sute de mii de ani, iar speranta noastra de viata este de aproximativ 80 de ani, constientizam ca suntem nesemnificativi in fata timpului, ca existenta noastra este efemera. Si atunci, care ar putea fi scopul nostru?
Daca tot avem de trait aproximativ un secol pe aceasta planeta, merita ca scopul nostru principal sa fie distrugerea planetei si achizitionarea unei bucati de beton? Trebuie sa intelegem ca in tot acest joc singurii care au de pierdut suntem noi. Ne consumam cea mai mare parte din energie si din timp doar pentru a acumula bunuri materiale. Este acesta un semn de sanatate mintala? Doar atat putem?
Trebuie sa intelegem diferenta intre "o casa" si "casa" si sa ne dorim pentru casa noastra comuna acelasi lucru pe care ni-l dorim pentru casa fiecaruia dintre noi. Doar asa vom putea sa devenim independenti, liberi, sanatosi, frumosi si mai puternici.
Pentru ca din ce in ce mai multi oameni de toate varstele au inceput sa constientizeze aceste probleme pot spune ca asistam la inceputul unei revolutii, o revolutie la care avem ocazia sa fim, si noi, partasi. Dar pentru ca aceasta revolutie sa reuseasca, este nevoie ca fiecare dintre noi sa inceteze sa mai sustina acest sistem bolnavicios si sa ne cream un sistem nou care sa aiba in centrul lui nevoile noastre reale.
Regele Mihai spunea anul trecut in parlamentul Romaniei ca "tara nu este o mostenire de la parintii nostri, ci este luata cu imprumut de la copiii nostri". De aceea si noi trebuie sa vedem mai departe de bucata de beton si sa le oferim copiilor nostri o lume in care sa poata sa isi cultive talentele si aspiratiile, sa iubeasca, sa fie frumosi si sanatosi, sa infloreasca. Nu in ultimul rand, trebuie sa participam la aceasta revolutie pentru a redeveni oameni.
In incheiere vreau sa va las sa meditati la urmatoarea istorioara:
"Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti.
- Nu foarte mult timp, au raspuns pescarii la unison.
- Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?
Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind sunt suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor.
- Si ce faceti in restul timpului? a antrebat turistul.
- Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, bem putin, cantam la chitara cateva cantece si tot asa…. Avem o viata plina.
Turistul i-a intrerupt,
- Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In felul acesta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare.
- Si dupa asta? au intrebat pescarii.
- Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga flota. In loc sa vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City , Los Angeles , sau poate chiar la New York! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere prospera.
- Si cam cat timp ne-ar lua asta? au antrebat pescarii.
- Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani. a replicat turistul.
- Si dupa asta?
- Dupa asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant, a raspuns zambind larg turistul. Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari!
- Milioane? Serios? Si dupa asta? au intrebat pescarii.
- Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit si retras pe malul marii, si sa dormiti tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii distrandu-va cum vreti voi.
- Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul sa irosim douazeci si cinci de ani? au intrebat mexicanii…"
Va recomand cu caldura si articolele urmatoare:
0. Speranţa în comun
1. Recomandat doar celor care caută fericirea!
2. Cum sa ne educam copii: istorioara lu Gandhi
3. In cautarea originilor omului
4. Ce inseamna om liber
5. I'm not anti system, the system is anti me
6. Despre anarhie
7. TED: David Christian: The history of our world in 18 minutes
8. Nu poti umple un pahar deja plin
9.
Bankers Own the World
vineri, 27 iulie 2012
"The Story of Change", si TU?
Incurajat de noul episod din seria The Story of Stuff, de conjunctura economica si politica din ce in ce mai grava dar si de naivitatea si de lipsa de preocupare a multora dintre noi, incerc sa mai aduc cateva argumente care sper sa ne convinga pe toti ca singura solutie pentru a ne fi mai bine (si implicit pentru a nu ne fi mai rau :) ) este sa lucram impreuna, sa ne sustinem, sa ne informam si sa nu ne mai lasam manipulati.
Pentru inceput marea rugaminte pe care o am este sa urmariti The Story of Change deoarece prezinta intr-un mod foarte simplist cateva idei care ne vor fi foarte utile in continuare:
Dupa cum va spuneam si in alte postari, puterea este in mana noastra. Fara implicarea noastra sistemul actual (pe ansamblu - economic, medical, de invatamant, etc) este inexistent. Unii exista, acolo sus, pentru ca noi ii sustinem (intr-un fel sau in altul). Filmuletul de astazi ne arata ca exista o diferentiere inclusiv in interiorul nostru si ne si arata unde au inceput problemele - am devenit mai mult consumatori decat cetateni. Si doar acest argument ar trebui sa va raspunda la intrebarea "De ce am ajuns in situatia actuala?".
Am putut sa descoperim in "Solutions locales pour un desordre global" ca avem foarte multe optiuni de a actiona din punct de vedere al consumatorului. Astazi am aflat ca avem foarte multe posibilitati si pentru a redeveni cetateni, pentru a ne recastiga demnitatea si bunastarea.
Dupa cum ati putut vedea, pentru a realiza o schimbare importanta in cursul istoriei, sunt necesari 3 pasi:
1. este nevoie de o idee mare/importanta si aici sunt sigur ca nu ducem lipsa de asa ceva, dar este nevoie sa discutam aceste idei cu prietenii, cu colegii, cu familia pentru a le face cunoscute cat mai multor oameni;
2. este nevoie sa actionam impreuna, nonviolent - de aceea trebuie sa fim informati. Informarea si ratiunea ofera o multitudine de mijloace de actiune, ofera posibilitatea de a actiona nonviolent, mai ales daca ne gandim ca ne dorim o tranzitie cat mai scurta si cat mai putin destructiva;
3. cea mai importanta este actiunea. Este inutil sa avem idei marete, sa le discutam si sa le agream in grupurile noastre daca nu le si punem in practica, daca nu actionam.
Pentru ca trebuie sa incepem de undeva, am sa incep eu prin a va impartasi cateva idei care merita, zic eu, discutate:
1. Daca sunteti la curent cu situatia economica mondiala, probabil stiti ca sistemul bancar este intr-un mare rahat deoarece "bancherii" au urmarit sa obtina profituri extreme fara sa isi asume niciun risc, iar acum statele lumii, printre care si Romania (direct sau/si indirect) incep sa pompeze bani in acest sistem pentru a-l tine ... naiba stie cum sa il tina pentru ca e mort... , pentru a ne da noua impresia ca sistemul inca mai respira si ca ideea luatului de bani de la banca cu care dai fuga la hypermarket inca mai functioneaza, ba ca ar fi singura solutie salvatoare.
Dar de ce sa luam lucrurile ca atare? V-ati pus intrebarea cine plateste toti acesti bani pe care statul ii pompeaza bancilor? V-ati intrebat cine plateste si cine va plati in continuare (in decursul multor generatii) toate imprumutirile pe care statul la ia de la organismele (binevoitoare) internationale? V-ati intrebat pana acum vreodata de unde are statul bani sau de ce platiti taxe? V-ati intrebat pana acum de ce suntem discriminati in relatia cu institutiile statului si unde ar putea fi problema?
Am incercat sa raspund la aceste intrebari in diferite postari mai vechi. Deci daca inca mai aveti dubii incepeti prin a da click pe link-urile de mai sus iar apoi prin a va informa din surse proprii si de incredere (adica cernute prin filtrul mintii). Daca nu ati avut asemenea curiozitati pana acum, poate ar fi momentul, deoarece rezultatele va afecteaza pe fiecare in parte.
Pentru ca la teorie stam bine dar cum spune o vorba romaneasca, practica ne omoara, trebuie sa stiti ca nici macar nu trebuie sa gasim noi niste idei inovatoare (nu ca nu ar fi benefic acest lucru, dar tinand cont de educatia pe care o primim, inteleg ca e mai greu acest lucru, iar asta poate fi o piedica in calea noastra spre a lua atitudine), putem observa doar ce au facut altii si care au fost rezultatele actiunilor lor. In acest sens, am citit de curand cateva stiri legate de situatia din Islanda (care ajunsese intr-o stare nefasta prin 2008 - inceputul crizie asa cum o stim astazi). Dar uite ce au facut islandezii in loc sa tina in perfuzii un sistem mort!
Pentru cei interesati, alte informatii pot fi gasite aici: A Bruised Iceland Heals Amid Europe’s Malaise
2. Probabil ca ati observat si voi un paradox extraordinar - toate masurile de austeritate luate de orice tara pana acum ii afecteaza doar pe cei care deja sunt prea saraci. Mie mi se pare ciudata si irationala aceasta situatie.Insa daca o analizam devine clar ca unii, probabil aceeasi care inca mai incearca sa tina in perfuzii sistemul actual, mai au ceva de castigat din ea.
Un argument foarte bun impotriva acestei anomalii a zilelor noastre puteti gasi urmarind filmuletul urmator:
Pe scurt, ni se explica foarte rational ca una din singurele solutii ale perpetuarii sitemului actual (prin cresterea consumului) este impozitarea bogatilor, nu a celor care oricum nu au. Motivele care stau la baza acestei concluzii sunt foarte bine argumentate in filmulet asa ca nu intru in detalii.
3. Una din problemele actuale este legata de lipsa locurilor de munca (cu toate ca eu am dubii serioase ca merita sa iti consumi zilele si energia pentru profitul altora, mai ales daca luam in considerare latura noastra consumatoare). Oare cum am putea sa rezolvam aceasta problema? Pai este nevoie de bani. De unde ii putem lua? Ce ar fi daca banii irositi aiurea in situatiile mai sus mentionate i-am redirectiona catre modernizarea sistemului actual de alimentare cu energie? Adica in loc sa ii dam bancilor, ii bagam pe bancheri la inchisoare sa mai vina un pic cu picioarele pe pamant si sa le reamintim ce inseamna responsabilitatea, iar banii sa ii folosim la:
- trecerea tuturor masinilor pe curent (oare cate locuri de munca s-ar crea prin aceasta initiativa, mai ales daca luam in considerare si declinul continuu al industriei auto?);
- crearea unei infrastructuri pentru alimentarea masinilor;
- investirea in cercetare pentru imbunatarirea solutiilor locale de stocare a energiei electrice;
- crearea unui sistem public care sa permita oricarui individ sa produca energie electrica iar surplusul sa il vanda catre furnizor;
- trecerea de la o economie globala la o economie locala.
Acestea sunt doar cateva subiecte care merita discutate la o cafea. Sunt sigur ca daca ne gandim impreuna putem gasi o multitudine de idei care ar avea rezultate mult mai bune decat oricare din solutiile care sunt aplicate in acest moment.
Care ar fi impactul implementarii acestor idei asupra vietii voastre? Ce va retine in a le sustine si in a le implementa? Nu trebuie sa asteptam ca cineva sa ia deciziile in locul nostru pentru ca foarte probabil acest decizii nu vor fi niciodata in favoarea noastra. Alegeti si decideti cu grija lucrurile care chiar conteaza!
Out of the topic: Acum am si eu o intrebare pe care o tot aud in ultima perioada - tu ce votezi la referendum? Intelegeti stupizenia acestei intrebari? Trebuie sa alegem si sa decidem exclusiv asupra lucrurilor care ne afecteaza. Este o infantilitate sa alegem intre 2 marionete, sau intre o sticla de cola si una de pepsi. Problemele sunt altele si sunt bine tinute departe de ochii nostri. Apropo, cate dintre subiectele discutate pe acest blog le-ati vazut la televizor ori in mijloacele clasice de informare?
Un ultim lucru pe care doresc sa il constientizati in urma acestui articol este ca toate schimbarile pozitive din istorie au avut loc doar prin implicarea colectiva a oamenilor. Niciodata nimeni nu a fost interesat si nu a luat o decizie in favoarea celor multi fara presiunea oamenilor. Tot la fel, si in zilele noatre, orice decizii se vor lua, daca nu vor fi luate sub presiunea noastra, cu siguranta nu vor fi in folosul nostru. Cu toate ca comportamentul ''consumerist'' ne-a indus o stare de comoditate mintala ridicata in care suntem manipulati sa credem ca toate problemele noastre se rezolva prin ''libertatea'' de a alege intre 2 produse fabricate de acelasi producator sau prin alegerea o data la 4 ani a unor marionete, trebuie sa constientizam ca aceasta nu este o solutie. Daca analizam un moment, aceasta abordare poate fi dezastruoasa.
Am citit deunazi un citat al lui Nicolae Iorga care spunea ca "Istoria se razbuna repetandu-se". Haideti sa facem in asa fel incat istoria sa se razbune pe cei care iau decizii in defavoarea noastra si nu pe noi care stam impasibili in calea vartejului asteptand o solutie salvatoare care nu mai vine.
Alte informatii utile:
- Bold Activists Reveal Strategies for Fighting Home Foreclosures and Balancing Your Government’s Budget
-
vineri, 22 iunie 2012
Sacred Economics by Charles Eisenstein
Salut,
Astazi vreau sa va aduc in atentie un filmulet despre oameni, economie, dragoste, paradigme si cam despre tot ceea ce ne priveste.
Daca vi s-au parut de interes subiectele abordate, va incurajez sa aruncati un ochi si pe carte: Sacred Economics: Money, Gift, and Society in the Age of Transition
Alte informatii interesante:
Astazi vreau sa va aduc in atentie un filmulet despre oameni, economie, dragoste, paradigme si cam despre tot ceea ce ne priveste.
Daca vi s-au parut de interes subiectele abordate, va incurajez sa aruncati un ochi si pe carte: Sacred Economics: Money, Gift, and Society in the Age of Transition
Alte informatii interesante:
1. Roget Lockard: Beginning With Fire. The Story of Addiction, Human Nature, and Evolution
2. A Life of Abundance Without Money
LE: Lucrurile se misca, mai ramane sa ne miscam si noi: The inspiring response of a place when told it probably won’t exist in 20 years
LE: Intre timp cartea a fost tradusa si in limba romana si poate fi descarcata gratuit de aici: Charles Eisenstein – Economia sacră. Banii, darul și societatea în epoca tranziției
2. A Life of Abundance Without Money
LE: Lucrurile se misca, mai ramane sa ne miscam si noi: The inspiring response of a place when told it probably won’t exist in 20 years
LE: Intre timp cartea a fost tradusa si in limba romana si poate fi descarcata gratuit de aici: Charles Eisenstein – Economia sacră. Banii, darul și societatea în epoca tranziției
joi, 24 mai 2012
Solutions locales pour un desordre global - Solutii locale pentru o dezordine globala
Astazi vreau sa va aduc in atentie un documentar care m-a lasat fara cuvinte.
"Una dintre solutiile oferite de film este 'reintoarcerea la origini', pentru a ne recupera autonomia, prin alimente lipsite de aport chimic, obtinute in ferme mici, locale, pentru a ne elibera de servituti şi a ne asigura modul de trai. Este ceea ce Vandana Shiva numeste 'reinventarea democratiei'. Dar această nouă democraţie, care ne permite să stabilim o conexiune intre Pamant şi mancarea pe care ne-o punem in farfurie, nu este un razboi declarat inventiilor tehnice sau comunicatiilor moderne. Nu inseamna revenirea în epoca de piatra. Este afirmarea dreptului nostru de a ne hrani noi insine, dreptul nostru de a fi sanatosi şi dreptul nostru la libertate, obtinut prin autonomie. Nu mai putem depinde de bunavointa vreunui afacerist sau politician, cand vine vorba de supravietuire. Nu este vorba despre a merge inapoi, ci de a schimba paradigma, pentru a ne putea asigura viitorul."
Va mai spuneam si in alte postari ca noi avem solutiile si puterea de a rezolva absolut toate lucrurile care nu functioneaza corect in acest moment si ca tot de la noi trebuie sa porneasca aceasta schimbare.Asadar, va rog sa constientizati toate derapajele din jur si sa incercati (singuri sau impreuna cu cei dragi voua) sa gasiti solutii la tot ce va nemultumeste. Nu ajuta pe nimeni sa punem consecintele esecurilor noastre pe umerii altora (prieteni, sefi, conducatori, parlamentari, etc) atata timp cat noi avem capacitatea de a alege sa actionam intr-un mod diferit. Trebuie doar sa ne asumam responsabilitatea deciziilor noastre, iar documentarul de astazi ne ofera o multitudine de solutii in acest sens.
Einstein spunea ca "este nebun cel care face de doua ori acelasi lucru si se asteapta la rezultate diferite".
Sunt uluit de ce doza de nebunie putem avea si noi continuand sa sustinem un sistem care ne foloseste si ne dezumanizeaza in fiecare zi. Totusi, vestea buna este ca de indata ce o constiientizam (nebunia), putem trece peste ea.
In cazul in care filmul nu va mai fi disponibil, puteti incerca linkurile oferite de Marian Matei (care face o treaba extraordinara) aici.
Alte informatii utile:
0. Natural World: Farm for the Future - subtitrarea in limba romana poate fi gasita aici
1. Semințele Libertății
2. Peter Goodchild, Haosul care va veni (note de lectură).
3. Edward S. Faulkner, Nebunia plugarului (note de lectură)
4. Joseph Jenkins, Toaleta uscată (note de lectură)
5. TEDxCanberra - Nick Ritar - A challenge to live sustainably
6. Steve Solomon, Cum să grădinăreşti atunci când contează (note de lectură)
7. Hilaire Belloc, Un eseu asupra restaurării proprietăţii, (note de lectură)
8. Ralph Borsodi, Această civilizaţie urâtă
9. Wendell Berry, Ce contează? (note de lectură)
10. James Howard Kunstler, Lunga Urgenţă (note de lectură)
11. Want a Healthy, Well Fed Family? Here’s How to Start
"Una dintre solutiile oferite de film este 'reintoarcerea la origini', pentru a ne recupera autonomia, prin alimente lipsite de aport chimic, obtinute in ferme mici, locale, pentru a ne elibera de servituti şi a ne asigura modul de trai. Este ceea ce Vandana Shiva numeste 'reinventarea democratiei'. Dar această nouă democraţie, care ne permite să stabilim o conexiune intre Pamant şi mancarea pe care ne-o punem in farfurie, nu este un razboi declarat inventiilor tehnice sau comunicatiilor moderne. Nu inseamna revenirea în epoca de piatra. Este afirmarea dreptului nostru de a ne hrani noi insine, dreptul nostru de a fi sanatosi şi dreptul nostru la libertate, obtinut prin autonomie. Nu mai putem depinde de bunavointa vreunui afacerist sau politician, cand vine vorba de supravietuire. Nu este vorba despre a merge inapoi, ci de a schimba paradigma, pentru a ne putea asigura viitorul."
Va mai spuneam si in alte postari ca noi avem solutiile si puterea de a rezolva absolut toate lucrurile care nu functioneaza corect in acest moment si ca tot de la noi trebuie sa porneasca aceasta schimbare.Asadar, va rog sa constientizati toate derapajele din jur si sa incercati (singuri sau impreuna cu cei dragi voua) sa gasiti solutii la tot ce va nemultumeste. Nu ajuta pe nimeni sa punem consecintele esecurilor noastre pe umerii altora (prieteni, sefi, conducatori, parlamentari, etc) atata timp cat noi avem capacitatea de a alege sa actionam intr-un mod diferit. Trebuie doar sa ne asumam responsabilitatea deciziilor noastre, iar documentarul de astazi ne ofera o multitudine de solutii in acest sens.
Einstein spunea ca "este nebun cel care face de doua ori acelasi lucru si se asteapta la rezultate diferite".
Sunt uluit de ce doza de nebunie putem avea si noi continuand sa sustinem un sistem care ne foloseste si ne dezumanizeaza in fiecare zi. Totusi, vestea buna este ca de indata ce o constiientizam (nebunia), putem trece peste ea.
In cazul in care filmul nu va mai fi disponibil, puteti incerca linkurile oferite de Marian Matei (care face o treaba extraordinara) aici.
Alte informatii utile:
0. Natural World: Farm for the Future - subtitrarea in limba romana poate fi gasita aici
1. Semințele Libertății
2. Peter Goodchild, Haosul care va veni (note de lectură).
3. Edward S. Faulkner, Nebunia plugarului (note de lectură)
4. Joseph Jenkins, Toaleta uscată (note de lectură)
5. TEDxCanberra - Nick Ritar - A challenge to live sustainably
6. Steve Solomon, Cum să grădinăreşti atunci când contează (note de lectură)
7. Hilaire Belloc, Un eseu asupra restaurării proprietăţii, (note de lectură)
8. Ralph Borsodi, Această civilizaţie urâtă
9. Wendell Berry, Ce contează? (note de lectură)
10. James Howard Kunstler, Lunga Urgenţă (note de lectură)
11. Want a Healthy, Well Fed Family? Here’s How to Start
duminică, 20 mai 2012
CINE MOARE?
CINE MOARE?
de Pablo Neruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...
Pentru ca sunt la momentul de impartit ganduri frumoase, si pentru ca imi doresc sa traim cat mai intens si sa luam deciziile intr-un mod cat mai intelept, va ma impartasesc o melodie cu un mesaj foarte puternic, care ne-ar putea fi adresat fiecaruia in parte.
"E figlia, figlia,
non voglio che tu sia felice,
ma sempre 'contro',
finche ti lasciano la voce;
vorranno
la foto col sorriso deficente,
diranno:
'Non ti agitare, che non serve a niente',
e invece tu grida forte,
la vita contro la morte."
Intr-una din cartile lui, Thomas Sikking spunea: "Nu esti produsul unui camin distrus, al unei economii devastate, al unei lumi aflate in razboi, al unui grup minoritar, al unei familii de alcoolici sau al unui cartier de saraci. Esti produsul propriilor tale procese de gandire si tot ceea ce gandesti astazi reprezinta piatra de incercare a zilei de maine."
De altfel, daca ati urmarit si restul postarilor, veti observa ca in mare pare sunt cam aceleasi idei simple care ne indeamna, cotrar cursului vremurilor in care traim, sa fim frumosi si sa invatam sa apreciem frumusetea pentru a sti sa ne bucuram de viata - pentru ca trece.
Inca un cadou din vacanta:
duminică, 6 mai 2012
Make your influence positive
Deoarece va provocam intr-un articol anterior sa pretindeti ceva mai bun de la voi pentru voi si pentru cei dragi, pentru ca asa cum ati vazut, Individualismul sau Libertatea individului se bazeaza pe realizarea de relatii pasnice si voluntare intre oameni si pentru ca Colectivismul ne-a invatat ca suntem nesemnificativi si ca parerea noastra nu conteaza pentru ca putem fi dati la o parte, astazi vreau sa va aduc in atentie doua filmulete motivationale care sper eu sa fie si un imbold in deciziile noastre viitore.
Solutia, pentru mine cel putin, pare simpla. Trebuie sa ne reevaluam modelele morale pe care le avem si trebuie sa fim un exemplu in tot ceea ce facem atat pentru cei dragi dar mai ales pentru copiii nostri, pentru ca "Children See, Children Do"; dar pe cat de simpla este aceasta solutie, pe atat de greu este sa schimbam tot ceea ce am fost invatati pana acum. Vestea buna este ca totul este posibil, asa cum va spuneam si cu ceva timp in urma, trebuie sa experimentam, sa invatam sa luam decizii si sa invatam din deciziile pe care le luam.
O situatie anecdotica: in urma cu cativa ani, cand inca se platea taxa ca sa intri in Gara de Nord din Bucuresti, au venit la noi niste prieteni plecati de mult timp in SUA si am mers impreuna sa asteptam pe cineva la gara. Dupa ce am intrat in gara si le-am platit celor de la paza taxa corespunzatoare, amicul m-a intrebat de ce a trebuit sa platim acea taxa. Nu ma intrebasem acest lucru pana atunci - i-am raspuns si eu ca pentru ca asa face toata lumea, este o taxa si trebuie platita daca vrem sa intram in gara. Dupa cativa pasi, fiind vara, ne loveste un val ingrozitor de caldura. El se uita imprejur si observa multe aparate de aer conditionat care scoteau aerul cald din diferite camarute si il bagau in incinta garii - pe acolo pe unde mergeam noi spre peron, la care ma loveste cu o alta intrebare devastatoare: "Ca sa inteleg, voi platiti taxa ca sa intrati in gara, iar functionarii stau in birouri racoroase si va dau voua caldura in cap?". Ce sa mai zic...
Vestea buna este ca eu cred ca m-am maturizat mult de atunci, ca am invatat foarte multe lucruri pe care scoala (cei peste 17 ani de scoala) le-a ocolit, si ca incerc sa fiu mai atent la toate lucrurile si situatiile cu care interactionez.
Legat de subiectul acestui articol, pot spune ca acest prieten a avut o influenta pozitiva asupra mea, dandu-mi posibilitea sa imi pun si eu cateva intrebari existentiale.Acelasi lucru il urmaresc si eu prin intermediul acestui blog. Departe de mine gandul ca informatiile pe care vi le prezint sunt niste adevaruri absolute, dar deoarece sunt sigur ca pentru multi aceste informatii reprezinta ceva nou (nu vedeti asa ceva la scoala, la TV sau in familie), va rog sa meditati la rolul vostru in interiorul societatii si la modul cum puteti evolua din toate punctele de vedere atat voi cat si cei apropiati voua.
Pe aceeasi tema:
Alte informatii utile:
1. Steve Jobs: How to live before you die
Solutia, pentru mine cel putin, pare simpla. Trebuie sa ne reevaluam modelele morale pe care le avem si trebuie sa fim un exemplu in tot ceea ce facem atat pentru cei dragi dar mai ales pentru copiii nostri, pentru ca "Children See, Children Do"; dar pe cat de simpla este aceasta solutie, pe atat de greu este sa schimbam tot ceea ce am fost invatati pana acum. Vestea buna este ca totul este posibil, asa cum va spuneam si cu ceva timp in urma, trebuie sa experimentam, sa invatam sa luam decizii si sa invatam din deciziile pe care le luam.
O situatie anecdotica: in urma cu cativa ani, cand inca se platea taxa ca sa intri in Gara de Nord din Bucuresti, au venit la noi niste prieteni plecati de mult timp in SUA si am mers impreuna sa asteptam pe cineva la gara. Dupa ce am intrat in gara si le-am platit celor de la paza taxa corespunzatoare, amicul m-a intrebat de ce a trebuit sa platim acea taxa. Nu ma intrebasem acest lucru pana atunci - i-am raspuns si eu ca pentru ca asa face toata lumea, este o taxa si trebuie platita daca vrem sa intram in gara. Dupa cativa pasi, fiind vara, ne loveste un val ingrozitor de caldura. El se uita imprejur si observa multe aparate de aer conditionat care scoteau aerul cald din diferite camarute si il bagau in incinta garii - pe acolo pe unde mergeam noi spre peron, la care ma loveste cu o alta intrebare devastatoare: "Ca sa inteleg, voi platiti taxa ca sa intrati in gara, iar functionarii stau in birouri racoroase si va dau voua caldura in cap?". Ce sa mai zic...
Vestea buna este ca eu cred ca m-am maturizat mult de atunci, ca am invatat foarte multe lucruri pe care scoala (cei peste 17 ani de scoala) le-a ocolit, si ca incerc sa fiu mai atent la toate lucrurile si situatiile cu care interactionez.
Legat de subiectul acestui articol, pot spune ca acest prieten a avut o influenta pozitiva asupra mea, dandu-mi posibilitea sa imi pun si eu cateva intrebari existentiale.Acelasi lucru il urmaresc si eu prin intermediul acestui blog. Departe de mine gandul ca informatiile pe care vi le prezint sunt niste adevaruri absolute, dar deoarece sunt sigur ca pentru multi aceste informatii reprezinta ceva nou (nu vedeti asa ceva la scoala, la TV sau in familie), va rog sa meditati la rolul vostru in interiorul societatii si la modul cum puteti evolua din toate punctele de vedere atat voi cat si cei apropiati voua.
Pe aceeasi tema:
Alte informatii utile:
1. Steve Jobs: How to live before you die
luni, 16 aprilie 2012
Economia intr-o singura lectie
Pentru ca vorbeam intr-un articol anterior despre Colectivism si Individualism, si pentru ca nu vreau sa complic postarile deoarece am observat ca devin greu de urmarit, in acest articol vreau sa va prezint o scurta lectie de economie pe care ar trebui sa o cunoastem fiecare in parte si sa o aplicam in fiecare zi.
"Intreaga teorie economica, indiferent de cat de complexa poate sa para, poate fi redusa la o singura intrebare: Care sunt consecintele pentru toti oamenii, nu doar pentru un grup, si care este efectul pe termen lung, nu doar efectul imediat? Schemele colectiviste sunt atractive doar daca ne uitam la beneficiul imediat pentru un grup anume fara a lua in considerare efectul nociv pe termen lung provocat celorlalti.Oricine poate intelege economia." "Economics in one lesson" By Henry Hazlitt.
In toate ecuatiile privitoare la justitie sociala, inainte de a lua in calcul meritul pretului, trebuie sa luam in considerare doua preturi: pretul economic si pretul personal. Henry Hazlitt arata in cartea sa "Economics in one lesson" ca un beneficiu economic precum transportul public gratuit sau ieftin poate fi furnizat pentru unii cetateni doar ingreunand sistemul economic (taxe) pentru restul oamenilor.Cand luam in considerare pretul si il multiplicam cu numarul de oameni care il platesc, chiar daca acesta este relativ mic pentru fiecare in parte, costul total este mai mare decat beneficiul in sine. Asta deoarece, pe langa transferarea costului de la grupul restrans la cel mai mare, mai avem si costul administrarii guvernamentale.
Daca serviciul de taxiuri ar fi furnizat de municipalitati precum serviciul de autobuze, costul operarii ar fi mult mai mare decat costul suportat acum de companiile private - iar cresterea ar trebui suportata prin cresterea taxelor, care ar fi suportata de toata lume, fie ca folosesc sau nu taxiurile. Daca tarifele taxiurilor ar fi micsorate prin subventionare din taxe, mai multi oameni ar folosi taxiurile in detrimentul autobuzelor, iar costul serviciului de taxi ar exploda. In acelasi timp, autobuzele, cu mai putini pasageri platitori, ar avea de suferit mai mult decat inainte. Si acest cost va fi transferat celorlalti prin intermediul taxelor.
Serviciile costa mereu mai mult atunci cand sunt furnizate de catre guvern in comparatie cu companiile private datorita overhead-ului politic si a lipsei de motivatie in scaderea cheltuielilor, in timp ce exista o motivatie puternica in cresterea acestora. In final, chiar si cei cu venituri scazute care se presupune ca au beneficiat de servicii subventionate ajung sa plateasca mai mult pentru aceste servicii prin intermediul taxelor. Daca acestia nu platesc taxe pe venit, tot platesc preturi mai mari pentru tot ceea ce cumpara, deoarece aceste preturi trebuie sa includa taxele platite de producatori, distribuitori si retaileri. Toate taxele platite de firme sunt transferate consumatorilor sub forma de preturi. De aceea, corporatiile nu platesc taxe. Doar oamenii platesc taxe. Nu exista masa gratuita si nu exista serviciu de transport gratuit.
Pretul personal
Pe langa pretul economic, mai exista si un pret personal. Una dintre cele mai dorite calitati ale cetateniei este increderea ca vom fi tratati in mod egal (corect), fara ca alta persoana sau categorie sa primeasca tratament preferential. Numim acest lucru egalitate in fata legii. Totusi, sub colectivism, exista o mie de obiective sociale care sunt oferite ca justificare pentru favoritismele politice. Fiecare dintre aceste favoritisme presupune ca o parte din cetateni vor avea un beneficiu pe seama/cheltuiala altor cetateni, acest lucru fiind o violare directa a egalitatii in fata legii.
Cazul sursei de apa subventionata ar parea, cel putin la prima vedere, a fi o exceptie. Prima noastra impresie este ca toata lumea foloseste apa si ca nimeni nu poate sa bea sau sa consume semnificativ mai mult decat ceilalti; asa ca de ce sa nu avem un sistem de apa operat de guvern? Raspunsul este ca nu este nimic gresit atata timp cat costul este impartit corect intre utilizatori tinand cont de cantitatea de apa consumata. Asta inseamana ca acest sistem nu poate fi subventionat niciodata. Daca ar fi subventionat, am fi inapoi in Colectivism, utilizand puterea coercitiva a taxarii pentru a redistribui bogatia de la un grup la altul.
Prin analogie, ar fi ideal daca drumurile publice ar fi intretinute doar prin taxele din combustibil astfel incat utilizatorii sa plateasca proportional cu cat folosesc drumurile. Nimic nu poate fi mai corect de atat. Problema apare cand politicienii inlocuiesc doctrina utilizarii corecte cu cea colectivista si decid ca anumite grupuri de votanti sunt mai importanti decat altii. De obicei, acestia folosesc banii rezultati din taxarea combustibililor pentru a sustine scoli, aeroporturi sau programe de ajutor social - in functie de topicurile de actualitate din timpul campaniei electorale. Furnizarea gratuita a apei ar avea efectul jefuirii altor taxe pentru a acoperi serviciul. Oricum, daca nu s-ar face diferentierea intre consum casnic si industrial, iar apa ar fi gratuita, ne putem imagina ce crestere a consumului am avea. Nu ar exista nicio motivatie pentru conservare.
Colectivistii raspund ca ar trebui sa avem o agentie guvernamentala si o politie a apei care sa monitorizeze utilizarea acesteia pentru a asigura ca nu se face abuz de privilegiul de a avea apa gratuit. Si ar trebui sa existe si amenzi si penalitati pentru cei care nu vor sa se supuna. Iar cei care isi depasesc cota deoarece nu isi permit sa inlocuiasca conductele neetanse vor primi subventii pentru a plati refacerea instalatiilor. Si va trebui sa ne asiguram ca firmele isi platesc oricum apa. Vor trebui monitorizati si fermierii pentru a ne asigura ca acestia nu folosesc mai multa apa decat le este alocata, pe baza suprafetei si a tipului de recolta. In final costul furnizarii gratuit al apei va fi mai mare decat orice alta metoda pe care si-ar permite-o un om obisnuit, si inca un segment din viata noastra ar cadea sub regimentarea guvernului.
Asa cum va spuneam si in articolul legat de Libertate (care este un must read!!), LIBERTATEA este mult mai importanta decat beneficiul economic.
Individualistii cred ca pretul personal este mai important decat pretul economic. Chiar daca ar fi aratat ca este posibil ca unii sa beneficieze fara o incarcare excesiva a celorlalti - chiar daca ar fi adevarat ca colectivismul ar putea sa produca avantaje economice societatii ca un intreg - tot ar trebui sa i ne opunem, deoarece pretul personal ar fi prea mare. Acest pret este libertatea. Odata ce acceptam ca este corect sa folosim forta coercitiva impotriva tovarasilor nostri cetateni pentru a-i forta sa subventioneze transportul public sau apa sau sistemul de sanatate sau mancarea sau hainele sau educatia sau recrearea sau orice altceva care nu are legatura cu protectia vietii, libertatii sau a proprietatii - ne-am semnat contractul pentru sclavie/robie. Odata ce principiul fatal este acceptat, nu exista niciun mod de a-l impiedica de la a se extinde mai mult si mai mult in fiecare aspect al activitatii umane. Nu trebuie sa ne lasam inselati sa ne vindem libertatea pentru beneficii economice.
Mai multe detalii puteti gasi aici: The Chasm; The Future Is Calling (Part One) by G. Edward Griffin
Alte informatii utile:
-
Pentru cei care inteleg limba italiana, emisiunea de mai jos este un must see in materie de economie:
"Intreaga teorie economica, indiferent de cat de complexa poate sa para, poate fi redusa la o singura intrebare: Care sunt consecintele pentru toti oamenii, nu doar pentru un grup, si care este efectul pe termen lung, nu doar efectul imediat? Schemele colectiviste sunt atractive doar daca ne uitam la beneficiul imediat pentru un grup anume fara a lua in considerare efectul nociv pe termen lung provocat celorlalti.Oricine poate intelege economia." "Economics in one lesson" By Henry Hazlitt.
In toate ecuatiile privitoare la justitie sociala, inainte de a lua in calcul meritul pretului, trebuie sa luam in considerare doua preturi: pretul economic si pretul personal. Henry Hazlitt arata in cartea sa "Economics in one lesson" ca un beneficiu economic precum transportul public gratuit sau ieftin poate fi furnizat pentru unii cetateni doar ingreunand sistemul economic (taxe) pentru restul oamenilor.Cand luam in considerare pretul si il multiplicam cu numarul de oameni care il platesc, chiar daca acesta este relativ mic pentru fiecare in parte, costul total este mai mare decat beneficiul in sine. Asta deoarece, pe langa transferarea costului de la grupul restrans la cel mai mare, mai avem si costul administrarii guvernamentale.
Daca serviciul de taxiuri ar fi furnizat de municipalitati precum serviciul de autobuze, costul operarii ar fi mult mai mare decat costul suportat acum de companiile private - iar cresterea ar trebui suportata prin cresterea taxelor, care ar fi suportata de toata lume, fie ca folosesc sau nu taxiurile. Daca tarifele taxiurilor ar fi micsorate prin subventionare din taxe, mai multi oameni ar folosi taxiurile in detrimentul autobuzelor, iar costul serviciului de taxi ar exploda. In acelasi timp, autobuzele, cu mai putini pasageri platitori, ar avea de suferit mai mult decat inainte. Si acest cost va fi transferat celorlalti prin intermediul taxelor.
Serviciile costa mereu mai mult atunci cand sunt furnizate de catre guvern in comparatie cu companiile private datorita overhead-ului politic si a lipsei de motivatie in scaderea cheltuielilor, in timp ce exista o motivatie puternica in cresterea acestora. In final, chiar si cei cu venituri scazute care se presupune ca au beneficiat de servicii subventionate ajung sa plateasca mai mult pentru aceste servicii prin intermediul taxelor. Daca acestia nu platesc taxe pe venit, tot platesc preturi mai mari pentru tot ceea ce cumpara, deoarece aceste preturi trebuie sa includa taxele platite de producatori, distribuitori si retaileri. Toate taxele platite de firme sunt transferate consumatorilor sub forma de preturi. De aceea, corporatiile nu platesc taxe. Doar oamenii platesc taxe. Nu exista masa gratuita si nu exista serviciu de transport gratuit.
Pretul personal
Pe langa pretul economic, mai exista si un pret personal. Una dintre cele mai dorite calitati ale cetateniei este increderea ca vom fi tratati in mod egal (corect), fara ca alta persoana sau categorie sa primeasca tratament preferential. Numim acest lucru egalitate in fata legii. Totusi, sub colectivism, exista o mie de obiective sociale care sunt oferite ca justificare pentru favoritismele politice. Fiecare dintre aceste favoritisme presupune ca o parte din cetateni vor avea un beneficiu pe seama/cheltuiala altor cetateni, acest lucru fiind o violare directa a egalitatii in fata legii.
Cazul sursei de apa subventionata ar parea, cel putin la prima vedere, a fi o exceptie. Prima noastra impresie este ca toata lumea foloseste apa si ca nimeni nu poate sa bea sau sa consume semnificativ mai mult decat ceilalti; asa ca de ce sa nu avem un sistem de apa operat de guvern? Raspunsul este ca nu este nimic gresit atata timp cat costul este impartit corect intre utilizatori tinand cont de cantitatea de apa consumata. Asta inseamana ca acest sistem nu poate fi subventionat niciodata. Daca ar fi subventionat, am fi inapoi in Colectivism, utilizand puterea coercitiva a taxarii pentru a redistribui bogatia de la un grup la altul.
Prin analogie, ar fi ideal daca drumurile publice ar fi intretinute doar prin taxele din combustibil astfel incat utilizatorii sa plateasca proportional cu cat folosesc drumurile. Nimic nu poate fi mai corect de atat. Problema apare cand politicienii inlocuiesc doctrina utilizarii corecte cu cea colectivista si decid ca anumite grupuri de votanti sunt mai importanti decat altii. De obicei, acestia folosesc banii rezultati din taxarea combustibililor pentru a sustine scoli, aeroporturi sau programe de ajutor social - in functie de topicurile de actualitate din timpul campaniei electorale. Furnizarea gratuita a apei ar avea efectul jefuirii altor taxe pentru a acoperi serviciul. Oricum, daca nu s-ar face diferentierea intre consum casnic si industrial, iar apa ar fi gratuita, ne putem imagina ce crestere a consumului am avea. Nu ar exista nicio motivatie pentru conservare.
Colectivistii raspund ca ar trebui sa avem o agentie guvernamentala si o politie a apei care sa monitorizeze utilizarea acesteia pentru a asigura ca nu se face abuz de privilegiul de a avea apa gratuit. Si ar trebui sa existe si amenzi si penalitati pentru cei care nu vor sa se supuna. Iar cei care isi depasesc cota deoarece nu isi permit sa inlocuiasca conductele neetanse vor primi subventii pentru a plati refacerea instalatiilor. Si va trebui sa ne asiguram ca firmele isi platesc oricum apa. Vor trebui monitorizati si fermierii pentru a ne asigura ca acestia nu folosesc mai multa apa decat le este alocata, pe baza suprafetei si a tipului de recolta. In final costul furnizarii gratuit al apei va fi mai mare decat orice alta metoda pe care si-ar permite-o un om obisnuit, si inca un segment din viata noastra ar cadea sub regimentarea guvernului.
Asa cum va spuneam si in articolul legat de Libertate (care este un must read!!), LIBERTATEA este mult mai importanta decat beneficiul economic.
Individualistii cred ca pretul personal este mai important decat pretul economic. Chiar daca ar fi aratat ca este posibil ca unii sa beneficieze fara o incarcare excesiva a celorlalti - chiar daca ar fi adevarat ca colectivismul ar putea sa produca avantaje economice societatii ca un intreg - tot ar trebui sa i ne opunem, deoarece pretul personal ar fi prea mare. Acest pret este libertatea. Odata ce acceptam ca este corect sa folosim forta coercitiva impotriva tovarasilor nostri cetateni pentru a-i forta sa subventioneze transportul public sau apa sau sistemul de sanatate sau mancarea sau hainele sau educatia sau recrearea sau orice altceva care nu are legatura cu protectia vietii, libertatii sau a proprietatii - ne-am semnat contractul pentru sclavie/robie. Odata ce principiul fatal este acceptat, nu exista niciun mod de a-l impiedica de la a se extinde mai mult si mai mult in fiecare aspect al activitatii umane. Nu trebuie sa ne lasam inselati sa ne vindem libertatea pentru beneficii economice.
Mai multe detalii puteti gasi aici: The Chasm; The Future Is Calling (Part One) by G. Edward Griffin
Alte informatii utile:
-
Pentru cei care inteleg limba italiana, emisiunea de mai jos este un must see in materie de economie:
Colectivism vs Individualism
De-a lungul timpului am fost martori la diferite siteme totalitare - comunism, nazism, fascim, a caror denumire nu spune mare lucru cu toate ca acestea au avut multe elemente in comun. Colectivismul este ideologia care sta la baza tuturor acestor sisteme totalitare.
O idee comuna colectivismului este ca grupul este mai important decat individul iar individul poate fi sacrificat pentru binele grupului. Acest lucru il invatam si noi inca la scoala cand ni se spune ca traim intr-o democratie si ca 51% din voturi trebuie sa decida.
O democratie pura se bazeaza pe principiul ca majoritatea conduce. Dar este aceasta o idee buna? Se pare ca nu. De ce? Pentru ca masele pot fi usor manipulate in momente dificile iar in acest caz ar putea fi luate decizii care sa afecteze drepturile unor indivizi sau ai unei minoritati. Putem lua ca exemplu dorinta unei "gloate" de oameni de a linsa pe cineva. In acest caz majoritatea decide, nu? Primul impuls ar putea fi sa spuneti ca democratia e buna dar cu anumite limite, fara a incalca drepturile individului sau ale minoritatilor. Aceste lucuri sunt incluse in constitutie, unde ar trebuie sa fie specificate lucrurile pe care o majoritate la poate face sau nu.
Un alt exemplu in defavoarea unei democratii pure ar putea fi cazul in care majoritatea voteaza o lege care spune ca toti cei trecuti de 60 de ani sunt o povara pentru sistem (pentru majoritatea populatiei) si ca ar trebui sa scapam de ei pentru binele majoritatii.
Pe de alta parte Individualistii confera cea mai mare putere individului. Pentru ei grupul reprezinta doar o notiune abstracta. Nu poti arata sau vedea un grup. Sunt numai indivizi. Plecand de la aceasta idee, este o greseala ca un sistem politic sa ofere puteri mai mari unui termen abstract decat unui individ deoarece in acest caz, grupul este oricum sacrificat, acest lucru avand loc luand cate o singura persoana o data/in parte. Ironia este ca intr-un astfel de sistem (sau democratie, care este un concept al colectivismului), cei care iau decizii in favoarea majoritatii sunt liderii grupului care pot spune ca vor sa se debaraseze de toti cei care au peste 70 de ani, sau peste 60 de ani, sau de cei de care nu le plac, sau de cei care voteaza cu comunistii, iar pentru binele societatii trebuie sa ii bage in inchisoare sau sa ii elimine
In general, atat colectivistii cat si individualistii sunt de acord cu ceea ce ar trebui sa se faca in societate. Ambii vor numai lucruri bune pentru prietenii si familiile lor: vor pace, securitate, justitie, sanatate, libertate. Ceea ce difera este modul in care acestea sunt puse in practica.
Colectivistii spun ca ei vor folosi forta. Ei sunt destepti, lucrurile pe care ei le vad sunt bune, iar cei care nu le impartasesc viziunea pot fi prosti, iar pentru binele lor va trebui sa le impuna ideea cu forta. Cum se poate face acest lucru? Pai se adopta o lege care spune ca daca nu faci asa cum spune legea il bagi la inchisoare. Acest lucru deja se intampla peste tot in lume. Acesta este modelul care s-a impamantenit, modelul cu care suntem obisnuiti.
Pe de alta parte, un individualist ar spune: Ok, sunt de acord ca acesta este un lucru bun, dar eu cred in libertatea de alegere a fiecarui individ in parte. Eu vreau sa folosesc puterea exemplului personal, nu forta.
Un exemplu ar putea fi purtarea centurii de siguranta. Toti sunt de parere ca centura de siguranta este benefica. Colectivistii ar spune ca este evident ca centura de siguranta este benefica si ca pot exista idioti care ar putea sa nu o poarte, astfel trebuie adoptata o lege care sa ii penalizeze pe toti cei care nu poarta centura de siguranta, pentru binele lor. Colectivistii vor constrangere pentru a introduce lucruri in societate.
Individualistii ar spune ca si ei cred ca purtarea centurilor de siguranta este o idee buna dar ei nu cred in ideea de a forta indivizii sa le poarte, chiar daca acestia sunt intr-atat de tampiti incat sa nu le poarte.
Primul instinct al colectivistilor este ca pentru orice lucru trebuie sa existe o lege pe cand individualistii cred in libertatea de alegere.
Colectivismul reprezinta ideea ca guvernul este solutia pentru toate problemele. Pentru colectivisti, guvernul este asemanator cu o religie care a aparut pentru a propavadui si a forta introducerea binelui.
O alta diferenta importata intre Colectivism si Individualism, este aceea privitoare la rolul statului.
Colectivistii cred ca rolul statutului ar trebui sa fie pozitiv, ca statul ar trebui sa ia initiativa in toate aspectele vietii oamenilor, ca trebuie sa fie agresiv, sa conduca si sa ofere. Acesta trebuie sa fie marele organizator al societatii.
Individualistii cred ca buna functionare a unui stat este negativa si defensiva. Aceasta este de a proteja, nu de a oferi; deoarece daca statului ii este acordata puterea de a oferi unora, acesta trebuie sa fie capabil sa ia de la altii, iar odata ce aceasta putere a fost acordata, vor exista unii care o vor folosi in propriul avantaj. Daca statul este indeajuns de puternic pentru a ne da ce dorim, este, de asemenea, indeajuns de puternic pentru a ne lua tot ce avem. De aceea functia unui stat este de a proteja vietile, libertatile si proprietatea cetatenilor lui; nimic mai mult.
Din pacate, am ajuns in punctul in care, astazi, multi oameni nu pot sa isi imagineze cum ar putea fi viata trebuind sa isi ia propriile decizii, referitoare la orice.
Un rezultat, sau un simptom al colectivismului este lipsa de interes a oamenilor. Aceasta lipsa de interes vine din faptul ca oamenilor li se spune ca parerea lor nu poate face diferenta, si, mai mult, ca parerea lor oricum nu conteaza, ca ar putea fi sacrificati spre binele majoritatii. Ni se spune sa ne concentram doar pe imaginea de ansamblu a societatii, pe viitor, intrucat nu suntem indinspensabili.
Collectivism and Individualism Explained by G. Edward Griffin
Puteti gasi mai multe informatii pe site-ul Freedom Force International.
Alte informatii interesante:
- Should land be privately owned or public property?
- How are criminals dealt under Individualism?
- Is Collectivism OK if limited to essential services?
- Left VS Right: The illusion of opposites
Daca doriti sa aprofundati subiectul si nu aveti chef de citit, aici puteti gasi mai multe filmulete pe aceasta tema.
Cred ca exemplul urmator exprima foarte bine ideea de colectivism, rolul negativ al acestuia dar mai ales ne arata ca cele mai importante sunt deciziile pe care le luam noi:
“In Germania, au venit mai intai sa-i ridice pe comunisti si nu am luat atitudine, pentru ca nu eram comunist. Apoi, au venit dupa evrei si nu am luat atitudine, pentru ca nu eram evreu. Apoi, au venit dupa membrii de sindicat si nu am luat atitudine, pentru ca nu eram membru in niciun sindicat. Apoi, au venit dupa catolici si nu am luat atitudine, pentru ca eram protestant. Apoi au venit dupa mine, dar, in acel moment, nu mai ramasese nimeni care sa ia atitudine pentru mine”
Martin Nimoeller (1892-1984)
Pentru ca am vorbit de Libertate/Individualism, va readuc in atentie inca un filmulet interesant pe aceeasi tema:
LE: Alte informatii utile:
1. Acknowledging the Arrival of Peak Government.
2. Hilaire Belloc, Un eseu asupra restaurării proprietăţii, (note de lectură)
3. Ce inseamna “om liber”
joi, 1 martie 2012
Haideti sa pretindem ceva mai bun/ "La cumbia di chi cambia"
Asa cum zice Celentano "pot zice ca nu sunt un idealist iar nici politica nu imi incalzeste inima, dar uneori ma gandesc ca ne-ar fi mai bine tuturor daca am pretinde ceva mai bun."
Uneori imi dau seama ca am uitat sa visam, ca nici macar nu facem un exercitiu de a ne dori ceva mai bun. Oare ceea ce avem acum este maximul la care putem ajunge? Ce am schimba daca ne-am dori ceva mai bun?
Va provoc sa faceti impreuna cu mine sau impreuna cu cei dragi voua, ori macar de unii singuri acest exercitiu de a pretinde ceva mai bun. Iar daca din acest exercitiu de imaginatie iese ceva ce ati putea sa ne impartasiti si noua, va rog sa nu ezitati. Sa nu uitati ca, in mod sigur, aici puteti gasi cel putin o mana de prieteni care va pot fi aproape.
Uneori imi dau seama ca am uitat sa visam, ca nici macar nu facem un exercitiu de a ne dori ceva mai bun. Oare ceea ce avem acum este maximul la care putem ajunge? Ce am schimba daca ne-am dori ceva mai bun?
Va provoc sa faceti impreuna cu mine sau impreuna cu cei dragi voua, ori macar de unii singuri acest exercitiu de a pretinde ceva mai bun. Iar daca din acest exercitiu de imaginatie iese ceva ce ati putea sa ne impartasiti si noua, va rog sa nu ezitati. Sa nu uitati ca, in mod sigur, aici puteti gasi cel putin o mana de prieteni care va pot fi aproape.
"Se c’è qualcuno che c’ha voglia di ballare
Si faccia avanti, si faccia avanti"
luni, 27 februarie 2012
Efectul celei de-a 100-a maimute - o poveste despre schimbare sociala
Am tot auzit in ultima perioada diferite pareri incriminatoare la adresa celor foarte saraci, in principal din mediile defavorizate, cum ca ar fi indiferenti si ca nu ar lua atitudine, si ca din acest motiv noi am duce-o prost ori nu am evolua. Vreau sa va zic ca lucrurile nu stau deloc asa. Nu poti cere unui om care nu are ce sa manance sa se gandeasca la viitor, la resurse, la functionarea diferitelor sisteme (economice, de invatamant, de sanatate, etc). De ce? Pentru ca principala lui preocupare este sa isi procure mancarea pentru acea zi, sa supravietuiasca. Ce o sa fie peste ani este altceva si va vedea daca si cand va ajunge acolo.
Schimbarea trebuie sa vina de la noi, cei tineri care avem deja aceasta nevoie primara satisfacuta. Sa plecam de la o idee mai simpla: de ce am schimba noi ceva din modul in care merg acum lucrurile? Pai eu vreau sa schimb unele lucruri deoarece in principal imi doresc un viitor mai bun pentru mine si pentru cei de langa mine. Deci totul tine de viitor. Cum poti cere unui om care nu are absolut nimic sa se gandeasca la viitor? Acest fapt este o contradictie de la bun inceput.
Daca intelegem aceste aspecte si scoatem din discutie si din problemele noastre aceasta categorie, vom vedea ca aria "vinovatilor" se restrange semnificativ. In acest caz, ce putem face? Haideti sa ne punem impreuna cateva intrebari simple: ce credeti voi ca nu merge bine si ce? Ce am putea face pentru a schimba aceste lucruri?
Cu toate ca am vazut ca exemplul pe care vreau sa vi-l prezint in continuare este foarte des folosit de catre cei care pasesc pe calea spiritualitatii, il putem folosi si noi ca o pilda sau ca un punct de plecare in constientizarea rolului nostru si a actiunilor pe care le putem lua in schimbarea lucrurilor.
“Efectul celei de-a 100-a maimute” a fost facut cunoscut de catre biologul Lyall Wattson, in cartea sa Lifetide (Cursul vietii), aparuta in 1980. El a relatat cum primatologii japonezi care studiau maimutele macac in mediul lor de viata, in anii ’50, au dat de un fenomen surprinzator. Cartea lui a fost dusa la bun sfarsit printr-o lucrare foarte inspirata a lui Ken Keyes, publicata in 1981, numita Efectul celei de-a 100-a maimute.
“Maimuta japoneza, Macaca fuscata, a fost observata in mediul ei natural, timp de 30 de ani. In 1952, pe insula Koshima, oamenii de stiinta au dat maimutelor cartofi dulci, aruncandu-i in nisip. Maimutelor le-a placut gustul cartofilor dulci si proaspeti, insa murdaria de pe ei nu le-a placut.
Savantii au observat cum problema a fost rezolvata de o maimuta in varsta de 18 luni, numita Imo. Ea a spalat cartofii intr-un izvor din apropiere. A invatat-o si pe mama ei aceasta smecherie. Colegii ei de joaca au invatat aceasta noua modalitate si le-au invatat si ei pe mamele lor. Aceasta inovatie culturala a fost preluata, rand pe rand, de catre celelalte maimute.
Apoi a inceput sa se intample ceva. In toamna lui 1958, un anumit numar de maimute Koshima spalau cartofii dulci – numarul lor exact nu este cunoscut.
Sa presupunem ca, intr-o dimineata, la rasaritul soarelui erau 99 de maimute pe insula Koshima, care au invatat sa-si spele cartofii.
Sa presupunem, in continuare, ca mai tarziu in acea dimineata, a 100-a maimuta a invatat sa spele cartofii.
Atunci s-a intamplat!
Catre seara, aproape toti membrii cetei isi spalau cartofii, inainte de a-i manca. Energia adaugata de aceasta a 100-a maimuta a creat cumva… o bresa ideologica!
S-a observat insa si altceva. Un lucru extrem de surprinzator a fost ca obiceiul spalarii cartofilor dulci a trecut apoi peste ape. Coloniile de maimute din alte insule si comunitatea de maimute de pe insula principala de la Takasakiyama au inceput sa-si spele cartofii.
Astfel, cand un numar critic achizitioneaza o noua cunostiinta, aceasta noua cunostiinta poate fi comunicata de la o minte la alta.
Chiar daca numarul exact poate sa varieze, acest fenomen al celei de-a 100-a maimute inseamna ca atunci cand doar un numar limitat de fiinte cunoaste o noua modalitate de a actiona, ea poate ramane in proprietatea constiintelor acestor oameni.
Insa exista un punct in care, daca o singura persoana mai achizitioneaza acea noua cunostina, campul prinde atata putere, incat aceasta cunostinta poate fi preluata aproape de toata lumea!”
Initial, Lyall Watson a studiat si asamblat povestea din dovezile lasate de cercetatorii primatelor. Deoarece fenomenul i-a surprins atat de mult pe cercetatori, ei n-au numarat cate maimute au fost necesare pentru a ajunge la acest efect. Asa ca Watson a propus un numar arbitrar, 99, si a considerat ca unul in plus, asa-numita cea de-a 100-a maimuta, ar atinge masa critica de constiinta, necesara pentru ca efectul sa se declanseze.
Noul model de comportament s-a extins spre majoritatea – insa nu spre totalitatea – maimutelor. Maimutele varstnice, mai ales, au ramas credincioase modelelor vechi de comportament, rezistand schimbarii.
Cand noul model de comportament a aparut, dintr-o data, in comunitatile de maimute de pe celelalte insule, doar cateva maimute de acolo au prins noua idee. Cele mai receptive la idei noi au inceput sa imite noul comportament si sa demonstreze in fata celor tineri si impresionabili. Astfel, au inceput si ei propria lor cale spre eventualul lor efect al celei de–a 100-a maimuta."
Daca inca nu ati vazut Collapse, cu toate ca eu va recomand calduros sa il vizionati, gasiti mai jos o interpretare asemanatoare despre acest fenomen.
Pentru ca am inceput articolul vorbind de oameni simpli cu nevoi simple, subliniez ca este normal ca o idee noua sa fie primita cu scepcitism deoarece oamenii isi creaza de-a lungul vietii diferite paradigme de gandire si este destul de greu ca acestea sa fie schimbate dintr-o data. Dar in momentul cand o masa critica de oameni imbratiseaza acea idee noua, aceasta devine "common knowledge" (banala/de bun simt) pentru majoritatea oamenilor. Aceasta rezistenta la schimbare din prima faza vine din faptul ca una dintre principalele temeri ale omului este cea legata de necunoscut. Aceata teama poate fi depasita prin informare, gandire, creativitate si actiune.
"Ziua in care aceasta masa critica va fi creata, va fi ziua in care omenirea va incepe sa priveasca inapoi la ce s-a schimbat si sa realizeze ca o enorma tranzitie a avut loc."
Daca tot vorbeam despre schimbare sociala, as vrea sa aduc in discutie cativa termeni nu foarte uzuali in viata cotidiana:
Schimbarea sociala construieste raspunsuri ale comunitatii care adreseaza problemele sociale la nivel de individ, institutie, comunitate. Schimbarea sociala poate schimba atitudini, comportamente, legi, politici si institutii pentru a reflecta mai corect valorile incluziunii, corectitudinii, diversitatii si oportunitatii. Schimbarea sociala implica actiunea colectiva a indivizilor care sunt apropiati de problemele sociale cu scopul de a dezvolta solutii.
Justitia sociala reprezinta modul in care sunt distribuite si alocate beneficiile in societate. Aceasta este gandita ca o societate care acorda indivizilor si grupurilor tratament echitabil si care imparte beneficiile societatii. Justitia sociala este de multe ori asimilata cu conceptul de egalitate sau drepturi ale omului.
"Once social change begins, it cannot be reversed. You cannot uneducate the person who has learned to read. You cannot humiliate the person who feels pride. You cannot oppress the people who are not afraid anymore. We have seen the future, and the future is ours." -- Cesar Chavez
"Odata ce schimbarea sociala incepe, aceasta nu mai poate fi intoarsa. Nu poti lua inapoi educatia persoanei care a invatat sa citeasca. Nu poti umili persoana care simte mandria. Nu poti oprima oamenii care nu se mai tem. Noi am vazut viitorul, iar viitorul este al nostru." -- Cesar Chavez.
Legat de aceeasi tema, deoarece pentru unii conteaza si cine transmite o idee, va mai ofer inca cateva citate mostenite de la Albert Einstein:
"No problem can be solved from the same level of consciousness that created it."
"Nicio problema nu poate fi rezolvata de la acelasi nivel de constiinta la care a fost creata."
“We can't solve problems by using the same kind of thinking we used when we created them.”
"Nu putem rezolva problemele utilizand acelasi tip de gandire care a fost folosita la crearea lor."
“Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow. The important thing is not to stop questioning.”
"Invata de la ziua de ieri, traieste pentru astazi, spera pentru maine. Cel mai important lucru este de a nu te opri din a pune intrebari."
PS: mai multe detalii, in limba engleza, puteti gasi aici.
LE: "Addiction is the conviction that control is the optimal path to fulfillment."
"Dependenta este convingerea că controlul este calea optimă de împlinire." Beginning With Fire, The Story of Addiction, Human Nature, and Evolution Roger Lockard
Schimbarea trebuie sa vina de la noi, cei tineri care avem deja aceasta nevoie primara satisfacuta. Sa plecam de la o idee mai simpla: de ce am schimba noi ceva din modul in care merg acum lucrurile? Pai eu vreau sa schimb unele lucruri deoarece in principal imi doresc un viitor mai bun pentru mine si pentru cei de langa mine. Deci totul tine de viitor. Cum poti cere unui om care nu are absolut nimic sa se gandeasca la viitor? Acest fapt este o contradictie de la bun inceput.
Daca intelegem aceste aspecte si scoatem din discutie si din problemele noastre aceasta categorie, vom vedea ca aria "vinovatilor" se restrange semnificativ. In acest caz, ce putem face? Haideti sa ne punem impreuna cateva intrebari simple: ce credeti voi ca nu merge bine si ce? Ce am putea face pentru a schimba aceste lucruri?
Cu toate ca am vazut ca exemplul pe care vreau sa vi-l prezint in continuare este foarte des folosit de catre cei care pasesc pe calea spiritualitatii, il putem folosi si noi ca o pilda sau ca un punct de plecare in constientizarea rolului nostru si a actiunilor pe care le putem lua in schimbarea lucrurilor.
“Efectul celei de-a 100-a maimute” a fost facut cunoscut de catre biologul Lyall Wattson, in cartea sa Lifetide (Cursul vietii), aparuta in 1980. El a relatat cum primatologii japonezi care studiau maimutele macac in mediul lor de viata, in anii ’50, au dat de un fenomen surprinzator. Cartea lui a fost dusa la bun sfarsit printr-o lucrare foarte inspirata a lui Ken Keyes, publicata in 1981, numita Efectul celei de-a 100-a maimute.
“Maimuta japoneza, Macaca fuscata, a fost observata in mediul ei natural, timp de 30 de ani. In 1952, pe insula Koshima, oamenii de stiinta au dat maimutelor cartofi dulci, aruncandu-i in nisip. Maimutelor le-a placut gustul cartofilor dulci si proaspeti, insa murdaria de pe ei nu le-a placut.
Savantii au observat cum problema a fost rezolvata de o maimuta in varsta de 18 luni, numita Imo. Ea a spalat cartofii intr-un izvor din apropiere. A invatat-o si pe mama ei aceasta smecherie. Colegii ei de joaca au invatat aceasta noua modalitate si le-au invatat si ei pe mamele lor. Aceasta inovatie culturala a fost preluata, rand pe rand, de catre celelalte maimute.
Apoi a inceput sa se intample ceva. In toamna lui 1958, un anumit numar de maimute Koshima spalau cartofii dulci – numarul lor exact nu este cunoscut.
Sa presupunem ca, intr-o dimineata, la rasaritul soarelui erau 99 de maimute pe insula Koshima, care au invatat sa-si spele cartofii.
Sa presupunem, in continuare, ca mai tarziu in acea dimineata, a 100-a maimuta a invatat sa spele cartofii.
Atunci s-a intamplat!
Catre seara, aproape toti membrii cetei isi spalau cartofii, inainte de a-i manca. Energia adaugata de aceasta a 100-a maimuta a creat cumva… o bresa ideologica!
S-a observat insa si altceva. Un lucru extrem de surprinzator a fost ca obiceiul spalarii cartofilor dulci a trecut apoi peste ape. Coloniile de maimute din alte insule si comunitatea de maimute de pe insula principala de la Takasakiyama au inceput sa-si spele cartofii.
Astfel, cand un numar critic achizitioneaza o noua cunostiinta, aceasta noua cunostiinta poate fi comunicata de la o minte la alta.
Chiar daca numarul exact poate sa varieze, acest fenomen al celei de-a 100-a maimute inseamna ca atunci cand doar un numar limitat de fiinte cunoaste o noua modalitate de a actiona, ea poate ramane in proprietatea constiintelor acestor oameni.
Insa exista un punct in care, daca o singura persoana mai achizitioneaza acea noua cunostina, campul prinde atata putere, incat aceasta cunostinta poate fi preluata aproape de toata lumea!”
Initial, Lyall Watson a studiat si asamblat povestea din dovezile lasate de cercetatorii primatelor. Deoarece fenomenul i-a surprins atat de mult pe cercetatori, ei n-au numarat cate maimute au fost necesare pentru a ajunge la acest efect. Asa ca Watson a propus un numar arbitrar, 99, si a considerat ca unul in plus, asa-numita cea de-a 100-a maimuta, ar atinge masa critica de constiinta, necesara pentru ca efectul sa se declanseze.
Noul model de comportament s-a extins spre majoritatea – insa nu spre totalitatea – maimutelor. Maimutele varstnice, mai ales, au ramas credincioase modelelor vechi de comportament, rezistand schimbarii.
Cand noul model de comportament a aparut, dintr-o data, in comunitatile de maimute de pe celelalte insule, doar cateva maimute de acolo au prins noua idee. Cele mai receptive la idei noi au inceput sa imite noul comportament si sa demonstreze in fata celor tineri si impresionabili. Astfel, au inceput si ei propria lor cale spre eventualul lor efect al celei de–a 100-a maimuta."
Daca inca nu ati vazut Collapse, cu toate ca eu va recomand calduros sa il vizionati, gasiti mai jos o interpretare asemanatoare despre acest fenomen.
Pentru ca am inceput articolul vorbind de oameni simpli cu nevoi simple, subliniez ca este normal ca o idee noua sa fie primita cu scepcitism deoarece oamenii isi creaza de-a lungul vietii diferite paradigme de gandire si este destul de greu ca acestea sa fie schimbate dintr-o data. Dar in momentul cand o masa critica de oameni imbratiseaza acea idee noua, aceasta devine "common knowledge" (banala/de bun simt) pentru majoritatea oamenilor. Aceasta rezistenta la schimbare din prima faza vine din faptul ca una dintre principalele temeri ale omului este cea legata de necunoscut. Aceata teama poate fi depasita prin informare, gandire, creativitate si actiune.
"Ziua in care aceasta masa critica va fi creata, va fi ziua in care omenirea va incepe sa priveasca inapoi la ce s-a schimbat si sa realizeze ca o enorma tranzitie a avut loc."
Daca tot vorbeam despre schimbare sociala, as vrea sa aduc in discutie cativa termeni nu foarte uzuali in viata cotidiana:
Schimbarea sociala construieste raspunsuri ale comunitatii care adreseaza problemele sociale la nivel de individ, institutie, comunitate. Schimbarea sociala poate schimba atitudini, comportamente, legi, politici si institutii pentru a reflecta mai corect valorile incluziunii, corectitudinii, diversitatii si oportunitatii. Schimbarea sociala implica actiunea colectiva a indivizilor care sunt apropiati de problemele sociale cu scopul de a dezvolta solutii.
Justitia sociala reprezinta modul in care sunt distribuite si alocate beneficiile in societate. Aceasta este gandita ca o societate care acorda indivizilor si grupurilor tratament echitabil si care imparte beneficiile societatii. Justitia sociala este de multe ori asimilata cu conceptul de egalitate sau drepturi ale omului.
"Once social change begins, it cannot be reversed. You cannot uneducate the person who has learned to read. You cannot humiliate the person who feels pride. You cannot oppress the people who are not afraid anymore. We have seen the future, and the future is ours." -- Cesar Chavez
"Odata ce schimbarea sociala incepe, aceasta nu mai poate fi intoarsa. Nu poti lua inapoi educatia persoanei care a invatat sa citeasca. Nu poti umili persoana care simte mandria. Nu poti oprima oamenii care nu se mai tem. Noi am vazut viitorul, iar viitorul este al nostru." -- Cesar Chavez.
Legat de aceeasi tema, deoarece pentru unii conteaza si cine transmite o idee, va mai ofer inca cateva citate mostenite de la Albert Einstein:
"No problem can be solved from the same level of consciousness that created it."
"Nicio problema nu poate fi rezolvata de la acelasi nivel de constiinta la care a fost creata."
“We can't solve problems by using the same kind of thinking we used when we created them.”
"Nu putem rezolva problemele utilizand acelasi tip de gandire care a fost folosita la crearea lor."
“Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow. The important thing is not to stop questioning.”
"Invata de la ziua de ieri, traieste pentru astazi, spera pentru maine. Cel mai important lucru este de a nu te opri din a pune intrebari."
PS: mai multe detalii, in limba engleza, puteti gasi aici.
LE: "Addiction is the conviction that control is the optimal path to fulfillment."
"Dependenta este convingerea că controlul este calea optimă de împlinire." Beginning With Fire, The Story of Addiction, Human Nature, and Evolution Roger Lockard
luni, 20 februarie 2012
Monolog
Salut prieteni,
Ma intrebau niste amici daca am participat la grevele recente din Piata Universitatii. In acel moment mi-am dat seama ca mesajul pe care il transmisesem nu era cel pe care mi l-as fi dorit.
Dupa cum probabil ati observat, blogul s-a imbogatit cu un moto pe care il cautam de mult timp. Pot zice ca acest motto exprima exact ceea ce imi doresc: daca ati ajuns pe acest blog inseamna ca eu va consider prieteni si nu imi doresc nici sa va invat sau sa va conving de ceva, nici sa ma las condus de vreun val de anarhie, ci imi doresc sa incercam sa evoluom impreuna punand in discutie multe probleme carora uneori nu le acordam atentia necesara.
Trecand anii, observ ca principala problema este lipsa de interactiune intre oameni si lipsa de implicare (in orice), iar unul din lucrurile pe care eu vad ca le putem face este sa reincepem sa fim o comunitate, sa refacem legaturile umane dintre noi, fara ca cineva sa ne conduca sau fara ca cineva sa ne oblige, sa fim liberi si sa experimentam - idei, sentimente, initiative, ganduri, sa redescoperim frumusetea care se afla pretutindeni in jurul nostru - in noi, in oameni, in flori, in copaci, in aer, peste tot.
Nu stiu voi, dar eu uneori simt ca trec zile sau poate saptamani si chiar luni fara sa imi dau seama, iar daca ma gandesc la acest timp, nu imi aduc aminte sa fi facut ceva remarcabil. Imi dau seama in acelasi timp ca as putea avea un alt scop in viata. Ce ma retine? Nimic. Doar ca vietile noastre sunt interconectate. Este greu ca cineva sa "zboare" impotriva curentului si este mult mai usor sa schimbi directia acestuia prin puterea grupului.
Inca un filmulet interesant pe aceeasi tema:
La voi cum este? Simtiti ca aveti un scop in viata? Care ar fi acela? Eu simt ca scopul nostru general a devenit sa fim consumatori, sa ne dorim case, telefoane, calculatoare, tablete de ultima generatie din 6 in 6 luni. Sa muncim cat mai mult, cat mai multe ore pe zi pentru a ne permite sa ne cumparam lucrurile mult dorite. Dar oare asta sa fie scopul nostru? Oare nu cumva acesta este chiar motivul pentru care ne-am separat?
Eu, de exemplu, sunt bucuros cand ajut pe cineva in nevoie, cand imi vad sotia surazand, cand vad oameni fericiti in jurul meu, cand descopar un lucru nou, cand discut timp de o ora cu un prieten despre o idee tabu (economie de exemplu), cand vad un copil razand. Ma bucura sa interactionez cu oameni senini si fericiti, chiar si fara un motiv anume. Dar cate din aceste lucruri se intampla zilnic?
La fel ma intristeaza sa vad ca politicienii, bancile, corporatiile, doctorii, functionarii isi bat joc de noi si ne fura in fiecare zi, ca mor milioane de oameni anual datorita ignorantei si nepasarii noastre, ca sunt milioane de oameni care se trezesc ca le sunt luate avutiile iar noi suntem pasivi si indiferenti. Am ajuns sa nu ne mai pese de noi, sa navigam in ape tulburi fara sa avem o directie, sa fim intr-o deriva continua. Iar ceea ce mi se pare mai grav este ca nu ne revoltam, am ajuns sa luam toate aceste lucruri ca fiind normale. Nu, toate aceste lucruri NU SUNT NORMALE. Suntem pasivi in raport cu tot ceea ce ne inconjoara - de la bani la politica, de la sanatate la invatamant, de la spiritualitate la libertate. Ne multumim cu ceea ce ni se da sau ni se spune. Am ajuns sa ne dorim sa fim condusi, sa ni se arate directia in care trebuie sa mergem. Nici acest lucru nu este normal. Pentru a evolua trebuie, precum Edison, sa experimentam, sa luam decizii si sa infruntam rezultatele. Doar asa putem vedea ce avem de modificat in deciziile pe care le luam pentru a ajunge la rezultatele dorite.
Dupa cum va spuneam si in articolul legat de speranta, oriunde ne uitam in jurul nostru vedem razboaie, lupte, suferinta, probleme. In goana dupa bani, credite/debite, apartamente, bunuri materiale, am uitat sa fim oameni, am uitat sa fim bucurosi si sa descoperim frumusetea.
Este nevoie de indrazneala si creativitate pentru a visa la ceva.
Nu va fie frica sa visati, doar visand putem crea lucruri marete. Este cazul sa uitati tot ce vi s-a spus. Experimentati. Iesiti din regulile impuse.
Ma intrebau niste amici daca am participat la grevele recente din Piata Universitatii. In acel moment mi-am dat seama ca mesajul pe care il transmisesem nu era cel pe care mi l-as fi dorit.
Dupa cum probabil ati observat, blogul s-a imbogatit cu un moto pe care il cautam de mult timp. Pot zice ca acest motto exprima exact ceea ce imi doresc: daca ati ajuns pe acest blog inseamna ca eu va consider prieteni si nu imi doresc nici sa va invat sau sa va conving de ceva, nici sa ma las condus de vreun val de anarhie, ci imi doresc sa incercam sa evoluom impreuna punand in discutie multe probleme carora uneori nu le acordam atentia necesara.
Trecand anii, observ ca principala problema este lipsa de interactiune intre oameni si lipsa de implicare (in orice), iar unul din lucrurile pe care eu vad ca le putem face este sa reincepem sa fim o comunitate, sa refacem legaturile umane dintre noi, fara ca cineva sa ne conduca sau fara ca cineva sa ne oblige, sa fim liberi si sa experimentam - idei, sentimente, initiative, ganduri, sa redescoperim frumusetea care se afla pretutindeni in jurul nostru - in noi, in oameni, in flori, in copaci, in aer, peste tot.
Nu stiu voi, dar eu uneori simt ca trec zile sau poate saptamani si chiar luni fara sa imi dau seama, iar daca ma gandesc la acest timp, nu imi aduc aminte sa fi facut ceva remarcabil. Imi dau seama in acelasi timp ca as putea avea un alt scop in viata. Ce ma retine? Nimic. Doar ca vietile noastre sunt interconectate. Este greu ca cineva sa "zboare" impotriva curentului si este mult mai usor sa schimbi directia acestuia prin puterea grupului.
Inca un filmulet interesant pe aceeasi tema:
La voi cum este? Simtiti ca aveti un scop in viata? Care ar fi acela? Eu simt ca scopul nostru general a devenit sa fim consumatori, sa ne dorim case, telefoane, calculatoare, tablete de ultima generatie din 6 in 6 luni. Sa muncim cat mai mult, cat mai multe ore pe zi pentru a ne permite sa ne cumparam lucrurile mult dorite. Dar oare asta sa fie scopul nostru? Oare nu cumva acesta este chiar motivul pentru care ne-am separat?
Eu, de exemplu, sunt bucuros cand ajut pe cineva in nevoie, cand imi vad sotia surazand, cand vad oameni fericiti in jurul meu, cand descopar un lucru nou, cand discut timp de o ora cu un prieten despre o idee tabu (economie de exemplu), cand vad un copil razand. Ma bucura sa interactionez cu oameni senini si fericiti, chiar si fara un motiv anume. Dar cate din aceste lucruri se intampla zilnic?
La fel ma intristeaza sa vad ca politicienii, bancile, corporatiile, doctorii, functionarii isi bat joc de noi si ne fura in fiecare zi, ca mor milioane de oameni anual datorita ignorantei si nepasarii noastre, ca sunt milioane de oameni care se trezesc ca le sunt luate avutiile iar noi suntem pasivi si indiferenti. Am ajuns sa nu ne mai pese de noi, sa navigam in ape tulburi fara sa avem o directie, sa fim intr-o deriva continua. Iar ceea ce mi se pare mai grav este ca nu ne revoltam, am ajuns sa luam toate aceste lucruri ca fiind normale. Nu, toate aceste lucruri NU SUNT NORMALE. Suntem pasivi in raport cu tot ceea ce ne inconjoara - de la bani la politica, de la sanatate la invatamant, de la spiritualitate la libertate. Ne multumim cu ceea ce ni se da sau ni se spune. Am ajuns sa ne dorim sa fim condusi, sa ni se arate directia in care trebuie sa mergem. Nici acest lucru nu este normal. Pentru a evolua trebuie, precum Edison, sa experimentam, sa luam decizii si sa infruntam rezultatele. Doar asa putem vedea ce avem de modificat in deciziile pe care le luam pentru a ajunge la rezultatele dorite.
Dupa cum va spuneam si in articolul legat de speranta, oriunde ne uitam in jurul nostru vedem razboaie, lupte, suferinta, probleme. In goana dupa bani, credite/debite, apartamente, bunuri materiale, am uitat sa fim oameni, am uitat sa fim bucurosi si sa descoperim frumusetea.
Este nevoie de indrazneala si creativitate pentru a visa la ceva.
Nu va fie frica sa visati, doar visand putem crea lucruri marete. Este cazul sa uitati tot ce vi s-a spus. Experimentati. Iesiti din regulile impuse.
sâmbătă, 18 februarie 2012
Adriano Celentano
Dupa cum probabil ati observat, imi place muzica italiana si doresc sa va arat ca, inclusiv prin intermediul muzicii, primim niste mesaje de o profunzime si putere extraordinare. Acum depinde doar de noi de unde si ce informatii luam.
Pentru ca nu am putut sa ma hotarasc la o singura melodie, va aduc in atentie mai multe din melodiile de pe ultimul album al lui Adriano Celentano. Mesajele sunt unele care nu ar putea fi ignorate.
Pentru ca nu am putut sa ma hotarasc la o singura melodie, va aduc in atentie mai multe din melodiile de pe ultimul album al lui Adriano Celentano. Mesajele sunt unele care nu ar putea fi ignorate.
sâmbătă, 11 februarie 2012
Bolivia - razboiul apei. Un exemplu.
Astazi vreau sa va prezint inca un episod care ne arata puterea comunitatii si ceea ce se poate intampla cand oamenii ajung la limita suportabilitatii si actioneaza impreuna.
Bolivia este una din tarile cele mai sarace ale Americii de Sud, iar oraşul Cochobamba, situat ın partea centrala a Boliviei, este al 3-lea oraş ca marime al tarii. Potrivit cifrelor din anul 2008, numarul populatiei orasului atingea 608.000.
Ceea ce s-a intamplat in Cochobamba este ceva obisnuit pentru lumea in care traim mai ales cand auzim cuvinte precum FMI sau Banca Mondiala. Asadar, povestea este destul de simpla. O tara saraca, cu un guvern incapabil si mituit, aflata in mijlocul unei crize economice si care este fortata de Banca Mondiala sa isi privatizeze putinele resurse disponibile in schimbul obtinerii unui inprumut de la FMI.
Pe langa privatizarea serviciilor de cai ferate, a liniilor aeriene, a furnizorilor de telefonie si a industriei de hidrocarbon, Banca Mondiala a cerut si privatizarea serviciilor de distribuire a apei. Astfel, dupa ce au fost votate legile necesare acestor privatizari, in 1999 serviciul de distribuire a apei din Cochobamba a fost oferit firmei americane Bechtel Corporation (ne suna si noua cunsocut acest nume, nu?). Nu intram in detalii legate de pretul si conditiile in care au fost facute aceste privatizari deoarece lucrurile sunt clare prin prisma experientelor pe care le-am trait chiar noi in ultimii 20 de ani.
La numai 2 saptamani de la preluarea controlului asupra sistemului public de distribuire al apei, Bechtel a marit cu 200% pretul facturilor populatiei (venitul lunar fiind mai mic de 100$ de persoana). In acest fel, foarte multe familii nu au mai putut sa isi plateasca facturile si nu au mai avut acces la sistemul de distribuire a apei. Din acesta cauza, oamenii au inceput sa isi monteze pe case rezervoare in care sa capteze apa de ploaie, dar legea aprobata de guvern interzicea inclusiv acest lucru. Astfel, la presiunea Becthel-ului toate aceste rezervoare au fost colectate de autoritati.
La mai putin de un an de la privatizarea sistemului, bolivienii au iesit pe strazi, intrucat nu mai aveau nicio cale de acces la apa. In ianuarie 2000, o larga coalitie numita Coordonarea pentru Apararea Apei si a Vietii - La Coordinadora, a indemnat la demonstratii pasnice. In lunile urmatoare au avut loc lupte violente intre protestari si politie. In luna aprilie a fost declarata legea martiala, armata avand dreptul de a trage in manifestanti. La 10 aprilie guvernul a fost fortat sa accepte doleantele protestatarilor si sa anuleze contractul de provatizare cu Bechtel.
Bineinteles ca situatia nu s-a terminat aici, firma Becthel apeland la tribunalul de arbitraj international, intentand proces impotriva statului bolivian si cerand despagubiri de 25 milioane dolari. Daca acest proces va fi castigat, toti acesti bani vor trebui sa fie platiti de catre locuitorii Boliviei prin intermediul taxelor.
Daca acest exemplu va revolta sau va nemultumeste, trebuie sa stiti ca acelasi lucru se intampla chiar in acesta perioada si in Romania, unde firma Bechtel "suge" de foarte multi ani sute de milioane de euro de la statul roman pentru realizarea autostrazii Transilvania fara sa se vada macar vreun rezultat. Vreau sa constientizati ca de fiecare data cand auziti ca statul plateste milioane si sute de milioane de euro pe contracte frauduloase, toti acesti bani sunt ai nostri. Statul nu are bani. Toti banii statului vin din taxele care ne sunt impuse si asupra carora noi nu avem niciun cuvant de spus.
Totusi in urma revoltei populatiei, sistemul de distribuire al apei a revenit in administratea statului si a comunitatii locale, oamenii avand din nou acces la apa. Un alt plus al acestor revolte a fost castigarea unor lideri noi care au vazut adevarata putere a oamenilor.
Cel mai important castig al acestui razboi al apei din Bolivia il constituie faptul ca acei oameni au format o comunitate si au invatat ca pot veghea singuri la modul in care le sunt folosite resursele. Un alt castig este exemplul pe care oamenii l-au dat conducatorilor locali dar si corporatiilor multinationale care probabil nu vor mai incerca la fel de usor sa le fure resursele. Nu in cele din urma, acest razboi este un exemplu de implicare si de responsabilitate pentru noi toti pentru ca asa cum spuneam intr-o postare anterioara, acesti oameni ne dau speranta, speranta ca intr-o zi vom fi si noi capabili sa ne unim si sa ne revoltam impotriva tuturor abuzurilor si furturilor la care suntem supusi in fiecare zi.
Celalalte 2 parti se gasesc pe Youtube.
Alte informatii puteti gasi aici si aici.
PS: Ati auzit ce striga acesti oameni? Acelasi lucru pe care il strigau si cei din Argentina intr-o postare mai veche: "El pueblo unido jamás será vencido"
ceea ce se poate traduce prin "Poporul unit nu va fi niciodata invins".
Cugetare placuta!
Bolivia este una din tarile cele mai sarace ale Americii de Sud, iar oraşul Cochobamba, situat ın partea centrala a Boliviei, este al 3-lea oraş ca marime al tarii. Potrivit cifrelor din anul 2008, numarul populatiei orasului atingea 608.000.
Ceea ce s-a intamplat in Cochobamba este ceva obisnuit pentru lumea in care traim mai ales cand auzim cuvinte precum FMI sau Banca Mondiala. Asadar, povestea este destul de simpla. O tara saraca, cu un guvern incapabil si mituit, aflata in mijlocul unei crize economice si care este fortata de Banca Mondiala sa isi privatizeze putinele resurse disponibile in schimbul obtinerii unui inprumut de la FMI.
Pe langa privatizarea serviciilor de cai ferate, a liniilor aeriene, a furnizorilor de telefonie si a industriei de hidrocarbon, Banca Mondiala a cerut si privatizarea serviciilor de distribuire a apei. Astfel, dupa ce au fost votate legile necesare acestor privatizari, in 1999 serviciul de distribuire a apei din Cochobamba a fost oferit firmei americane Bechtel Corporation (ne suna si noua cunsocut acest nume, nu?). Nu intram in detalii legate de pretul si conditiile in care au fost facute aceste privatizari deoarece lucrurile sunt clare prin prisma experientelor pe care le-am trait chiar noi in ultimii 20 de ani.
La numai 2 saptamani de la preluarea controlului asupra sistemului public de distribuire al apei, Bechtel a marit cu 200% pretul facturilor populatiei (venitul lunar fiind mai mic de 100$ de persoana). In acest fel, foarte multe familii nu au mai putut sa isi plateasca facturile si nu au mai avut acces la sistemul de distribuire a apei. Din acesta cauza, oamenii au inceput sa isi monteze pe case rezervoare in care sa capteze apa de ploaie, dar legea aprobata de guvern interzicea inclusiv acest lucru. Astfel, la presiunea Becthel-ului toate aceste rezervoare au fost colectate de autoritati.
La mai putin de un an de la privatizarea sistemului, bolivienii au iesit pe strazi, intrucat nu mai aveau nicio cale de acces la apa. In ianuarie 2000, o larga coalitie numita Coordonarea pentru Apararea Apei si a Vietii - La Coordinadora, a indemnat la demonstratii pasnice. In lunile urmatoare au avut loc lupte violente intre protestari si politie. In luna aprilie a fost declarata legea martiala, armata avand dreptul de a trage in manifestanti. La 10 aprilie guvernul a fost fortat sa accepte doleantele protestatarilor si sa anuleze contractul de provatizare cu Bechtel.
Bineinteles ca situatia nu s-a terminat aici, firma Becthel apeland la tribunalul de arbitraj international, intentand proces impotriva statului bolivian si cerand despagubiri de 25 milioane dolari. Daca acest proces va fi castigat, toti acesti bani vor trebui sa fie platiti de catre locuitorii Boliviei prin intermediul taxelor.
Daca acest exemplu va revolta sau va nemultumeste, trebuie sa stiti ca acelasi lucru se intampla chiar in acesta perioada si in Romania, unde firma Bechtel "suge" de foarte multi ani sute de milioane de euro de la statul roman pentru realizarea autostrazii Transilvania fara sa se vada macar vreun rezultat. Vreau sa constientizati ca de fiecare data cand auziti ca statul plateste milioane si sute de milioane de euro pe contracte frauduloase, toti acesti bani sunt ai nostri. Statul nu are bani. Toti banii statului vin din taxele care ne sunt impuse si asupra carora noi nu avem niciun cuvant de spus.
Totusi in urma revoltei populatiei, sistemul de distribuire al apei a revenit in administratea statului si a comunitatii locale, oamenii avand din nou acces la apa. Un alt plus al acestor revolte a fost castigarea unor lideri noi care au vazut adevarata putere a oamenilor.
Cel mai important castig al acestui razboi al apei din Bolivia il constituie faptul ca acei oameni au format o comunitate si au invatat ca pot veghea singuri la modul in care le sunt folosite resursele. Un alt castig este exemplul pe care oamenii l-au dat conducatorilor locali dar si corporatiilor multinationale care probabil nu vor mai incerca la fel de usor sa le fure resursele. Nu in cele din urma, acest razboi este un exemplu de implicare si de responsabilitate pentru noi toti pentru ca asa cum spuneam intr-o postare anterioara, acesti oameni ne dau speranta, speranta ca intr-o zi vom fi si noi capabili sa ne unim si sa ne revoltam impotriva tuturor abuzurilor si furturilor la care suntem supusi in fiecare zi.
Celalalte 2 parti se gasesc pe Youtube.
Alte informatii puteti gasi aici si aici.
PS: Ati auzit ce striga acesti oameni? Acelasi lucru pe care il strigau si cei din Argentina intr-o postare mai veche: "El pueblo unido jamás será vencido"
ceea ce se poate traduce prin "Poporul unit nu va fi niciodata invins".
Cugetare placuta!
Argentina: supravietuind fara bani
In Argentina, anii '90 au fost marcati de turbulente economice si suferinte extreme care au dus la colapsul din 2001. Pe parcurs ce tot mai multi oameni au ramas fara locuri de munca, a aparut un nou sistem de schimb/troc care a devenit vital pentru milioane de oameni. Acest model a avut un succes enorm, avand peste 7 milioane de membri care au putut supravietui astfel fara sa participe la economia oficiala.
In acest sistem schimburile de bunuri si servicii se realizau pe baza unor "credite/unitati", care spre deosebire de banii emisi de guvern, erau descentralizate si aveau o valoare reala, permitand oamenilor sa le schimbe pentru diferite bunuri si servicii, dar neputand fi folosite in economia oficiala (de exemplu pentru plata taxelor). Membrii organizatiei erau atat producatori cat si consumatori.
Modelul a avut un succes real si s-a raspandit in America Centrala si de Sud, devenind cea mai mare comunitate cu moneda locala din lume.
Acest sistem permite oamenilor sa se bucure de adevara valoare a monedei fara a mai fi nevoiti sa plateasca dobanzi sau sa fie afectati de inflatie. Un alt avantaj al unui astfel de sistem il constituie scaderea somajului deoarece toti oamenii care pot produce ceva pot intra voluntar in aceasta retea.
Mai multe informatii despre astfel de sisteme monetare alternative puteti gasi aici si aici.
Alte informatii utile:
In acest sistem schimburile de bunuri si servicii se realizau pe baza unor "credite/unitati", care spre deosebire de banii emisi de guvern, erau descentralizate si aveau o valoare reala, permitand oamenilor sa le schimbe pentru diferite bunuri si servicii, dar neputand fi folosite in economia oficiala (de exemplu pentru plata taxelor). Membrii organizatiei erau atat producatori cat si consumatori.
Modelul a avut un succes real si s-a raspandit in America Centrala si de Sud, devenind cea mai mare comunitate cu moneda locala din lume.
Acest sistem permite oamenilor sa se bucure de adevara valoare a monedei fara a mai fi nevoiti sa plateasca dobanzi sau sa fie afectati de inflatie. Un alt avantaj al unui astfel de sistem il constituie scaderea somajului deoarece toti oamenii care pot produce ceva pot intra voluntar in aceasta retea.
Mai multe informatii despre astfel de sisteme monetare alternative puteti gasi aici si aici.
Alte informatii utile:
vineri, 10 februarie 2012
Speranta
''Si scanteile pot aprinde o miscare populara, ce doar pare adormita''
Nimeni nu a prezis moarte a milioane de evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, nimeni nu a prezis caderea zidului Berlinului, nimeni nu a prezis caderea comunismului.
Oare ce se poate intampla mai cumplit decat ca oamenii sa se uneasca si sa actioneze impreuna? Scopul principal a tot ceea ce suntem invatati sau a ceea ce ni se arata la televizor sau oriunde in jurul nostru, este de a ne divide. De a ne face sa credem ca suntem in tabere diferite. Dar oare chiar asa este? Oare nu putem convietui si trai in armonie avand ca principal scop cresterea prosperitatii fiecaruia dintre noi? Daca v-ati uitat la Thrive sunt sigur ca intelegeti la ce ma refer.
Pentru ca in orice am crede, speranta trebuie sa moara ultima, va prezint in continuare un mesaj puternic:
Speranta va reveni doar cand vom sfida efectiv violenta statului.Toti cei ce se opun mentin speranta vie! Toti cei care cedeaza în fata fricii, disperarii si apatiei, devin inamici ai sperantei. Ei devin, în pasivitatea lor, agenti ai nedreptatii.
Speranta are un pret, speranta nu este confortabila sau usoara, speranta necesita asumarea de riscuri personale. Nu este vorba de atitudinea potrivita sau de pacea mentala. Speranta inseamna actiune, speranta înseamna sa faci ceva.
Cu cat mai inutil, mai fara rost, mai irelevant si mai de neinteles este un act de revolta, cu atat mai mare si mai puternica devine speranta.
Orice act de nesupunere, orice sfidare fizica a celor ce dicteaza razboiul, a celor care perpetueaza lacomia corporatista si sunt responsabili pentru crimele statului, orice lucru care pare sa atraga binele catre bine, ne hraneste sufletele si denota posibilitatea de a putea atinge si transforma si sufletele altora. Speranta arata ca trebuie sa ne opunem.
Si un pic de speranta oferita prin intermediul culturii:
Daca inca nu le-ati vazut, va rog sa aruncati un ochi si pe filmuletele de la RSA Animate. Putem redescoperi multe informatii noi despre noi.
Nimeni nu a prezis moarte a milioane de evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, nimeni nu a prezis caderea zidului Berlinului, nimeni nu a prezis caderea comunismului.
Oare ce se poate intampla mai cumplit decat ca oamenii sa se uneasca si sa actioneze impreuna? Scopul principal a tot ceea ce suntem invatati sau a ceea ce ni se arata la televizor sau oriunde in jurul nostru, este de a ne divide. De a ne face sa credem ca suntem in tabere diferite. Dar oare chiar asa este? Oare nu putem convietui si trai in armonie avand ca principal scop cresterea prosperitatii fiecaruia dintre noi? Daca v-ati uitat la Thrive sunt sigur ca intelegeti la ce ma refer.
Pentru ca in orice am crede, speranta trebuie sa moara ultima, va prezint in continuare un mesaj puternic:
Speranta va reveni doar cand vom sfida efectiv violenta statului.Toti cei ce se opun mentin speranta vie! Toti cei care cedeaza în fata fricii, disperarii si apatiei, devin inamici ai sperantei. Ei devin, în pasivitatea lor, agenti ai nedreptatii.
Speranta are un pret, speranta nu este confortabila sau usoara, speranta necesita asumarea de riscuri personale. Nu este vorba de atitudinea potrivita sau de pacea mentala. Speranta inseamna actiune, speranta înseamna sa faci ceva.
Cu cat mai inutil, mai fara rost, mai irelevant si mai de neinteles este un act de revolta, cu atat mai mare si mai puternica devine speranta.
Orice act de nesupunere, orice sfidare fizica a celor ce dicteaza razboiul, a celor care perpetueaza lacomia corporatista si sunt responsabili pentru crimele statului, orice lucru care pare sa atraga binele catre bine, ne hraneste sufletele si denota posibilitatea de a putea atinge si transforma si sufletele altora. Speranta arata ca trebuie sa ne opunem.
Si un pic de speranta oferita prin intermediul culturii:
Daca inca nu le-ati vazut, va rog sa aruncati un ochi si pe filmuletele de la RSA Animate. Putem redescoperi multe informatii noi despre noi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)