Pentru ca vorbeam intr-un articol anterior despre Colectivism si Individualism, si pentru ca nu vreau sa complic postarile deoarece am observat ca devin greu de urmarit, in acest articol vreau sa va prezint o scurta lectie de economie pe care ar trebui sa o cunoastem fiecare in parte si sa o aplicam in fiecare zi.
"Intreaga teorie economica, indiferent de cat de complexa poate sa para, poate fi redusa la o singura intrebare: Care sunt consecintele pentru toti oamenii, nu doar pentru un grup, si care este efectul pe termen lung, nu doar efectul imediat? Schemele colectiviste sunt atractive doar daca ne uitam la beneficiul imediat pentru un grup anume fara a lua in considerare efectul nociv pe termen lung provocat celorlalti.Oricine poate intelege economia." "Economics in one lesson" By Henry Hazlitt.
In toate ecuatiile privitoare la justitie sociala, inainte de a lua in calcul meritul pretului, trebuie sa luam in considerare doua preturi: pretul economic si pretul personal. Henry Hazlitt arata in cartea sa "Economics in one lesson" ca un beneficiu economic precum transportul public gratuit sau ieftin poate fi furnizat pentru unii cetateni doar ingreunand sistemul economic (taxe) pentru restul oamenilor.Cand luam in considerare pretul si il multiplicam cu numarul de oameni care il platesc, chiar daca acesta este relativ mic pentru fiecare in parte, costul total este mai mare decat beneficiul in sine. Asta deoarece, pe langa transferarea costului de la grupul restrans la cel mai mare, mai avem si costul administrarii guvernamentale.
Daca serviciul de taxiuri ar fi furnizat de municipalitati precum serviciul de autobuze, costul operarii ar fi mult mai mare decat costul suportat acum de companiile private - iar cresterea ar trebui suportata prin cresterea taxelor, care ar fi suportata de toata lume, fie ca folosesc sau nu taxiurile. Daca tarifele taxiurilor ar fi micsorate prin subventionare din taxe, mai multi oameni ar folosi taxiurile in detrimentul autobuzelor, iar costul serviciului de taxi ar exploda. In acelasi timp, autobuzele, cu mai putini pasageri platitori, ar avea de suferit mai mult decat inainte. Si acest cost va fi transferat celorlalti prin intermediul taxelor.
Serviciile costa mereu mai mult atunci cand sunt furnizate de catre guvern in comparatie cu companiile private datorita overhead-ului politic si a lipsei de motivatie in scaderea cheltuielilor, in timp ce exista o motivatie puternica in cresterea acestora. In final, chiar si cei cu venituri scazute care se presupune ca au beneficiat de servicii subventionate ajung sa plateasca mai mult pentru aceste servicii prin intermediul taxelor. Daca acestia nu platesc taxe pe venit, tot platesc preturi mai mari pentru tot ceea ce cumpara, deoarece aceste preturi trebuie sa includa taxele platite de producatori, distribuitori si retaileri. Toate taxele platite de firme sunt transferate consumatorilor sub forma de preturi. De aceea, corporatiile nu platesc taxe. Doar oamenii platesc taxe. Nu exista masa gratuita si nu exista serviciu de transport gratuit.
Pretul personal
Pe langa pretul economic, mai exista si un pret personal. Una dintre cele mai dorite calitati ale cetateniei este increderea ca vom fi tratati in mod egal (corect), fara ca alta persoana sau categorie sa primeasca tratament preferential. Numim acest lucru egalitate in fata legii. Totusi, sub colectivism, exista o mie de obiective sociale care sunt oferite ca justificare pentru favoritismele politice. Fiecare dintre aceste favoritisme presupune ca o parte din cetateni vor avea un beneficiu pe seama/cheltuiala altor cetateni, acest lucru fiind o violare directa a egalitatii in fata legii.
Cazul sursei de apa subventionata ar parea, cel putin la prima vedere, a fi o exceptie. Prima noastra impresie este ca toata lumea foloseste apa si ca nimeni nu poate sa bea sau sa consume semnificativ mai mult decat ceilalti; asa ca de ce sa nu avem un sistem de apa operat de guvern? Raspunsul este ca nu este nimic gresit atata timp cat costul este impartit corect intre utilizatori tinand cont de cantitatea de apa consumata. Asta inseamana ca acest sistem nu poate fi subventionat niciodata. Daca ar fi subventionat, am fi inapoi in Colectivism, utilizand puterea coercitiva a taxarii pentru a redistribui bogatia de la un grup la altul.
Prin analogie, ar fi ideal daca drumurile publice ar fi intretinute doar prin taxele din combustibil astfel incat utilizatorii sa plateasca proportional cu cat folosesc drumurile. Nimic nu poate fi mai corect de atat. Problema apare cand politicienii inlocuiesc doctrina utilizarii corecte cu cea colectivista si decid ca anumite grupuri de votanti sunt mai importanti decat altii. De obicei, acestia folosesc banii rezultati din taxarea combustibililor pentru a sustine scoli, aeroporturi sau programe de ajutor social - in functie de topicurile de actualitate din timpul campaniei electorale. Furnizarea gratuita a apei ar avea efectul jefuirii altor taxe pentru a acoperi serviciul. Oricum, daca nu s-ar face diferentierea intre consum casnic si industrial, iar apa ar fi gratuita, ne putem imagina ce crestere a consumului am avea. Nu ar exista nicio motivatie pentru conservare.
Colectivistii raspund ca ar trebui sa avem o agentie guvernamentala si o politie a apei care sa monitorizeze utilizarea acesteia pentru a asigura ca nu se face abuz de privilegiul de a avea apa gratuit. Si ar trebui sa existe si amenzi si penalitati pentru cei care nu vor sa se supuna. Iar cei care isi depasesc cota deoarece nu isi permit sa inlocuiasca conductele neetanse vor primi subventii pentru a plati refacerea instalatiilor. Si va trebui sa ne asiguram ca firmele isi platesc oricum apa. Vor trebui monitorizati si fermierii pentru a ne asigura ca acestia nu folosesc mai multa apa decat le este alocata, pe baza suprafetei si a tipului de recolta. In final costul furnizarii gratuit al apei va fi mai mare decat orice alta metoda pe care si-ar permite-o un om obisnuit, si inca un segment din viata noastra ar cadea sub regimentarea guvernului.
Asa cum va spuneam si in articolul legat de Libertate (care este un must read!!), LIBERTATEA este mult mai importanta decat beneficiul economic.
Individualistii cred ca pretul personal este mai important decat pretul economic. Chiar daca ar fi aratat ca este posibil ca unii sa beneficieze fara o incarcare excesiva a celorlalti - chiar daca ar fi adevarat ca colectivismul ar putea sa produca avantaje economice societatii ca un intreg - tot ar trebui sa i ne opunem, deoarece pretul personal ar fi prea mare. Acest pret este libertatea. Odata ce acceptam ca este corect sa folosim forta coercitiva impotriva tovarasilor nostri cetateni pentru a-i forta sa subventioneze transportul public sau apa sau sistemul de sanatate sau mancarea sau hainele sau educatia sau recrearea sau orice altceva care nu are legatura cu protectia vietii, libertatii sau a proprietatii - ne-am semnat contractul pentru sclavie/robie. Odata ce principiul fatal este acceptat, nu exista niciun mod de a-l impiedica de la a se extinde mai mult si mai mult in fiecare aspect al activitatii umane. Nu trebuie sa ne lasam inselati sa ne vindem libertatea pentru beneficii economice.
Mai multe detalii puteti gasi aici: The Chasm; The Future Is Calling (Part One) by G. Edward Griffin
Alte informatii utile:
-
Pentru cei care inteleg limba italiana, emisiunea de mai jos este un must see in materie de economie:
Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările
luni, 16 aprilie 2012
sâmbătă, 4 februarie 2012
Peak Oil and Petrodollars
Peak Oil este momentul în care este atinsa rata maximă de extracție a petrolului la nivel mondial, după care rata de producție intră definitiv în declin.
Daca v-ati uitat la Crash Course, stiti deja ca economia noastra se bazeaza pe o crestere exponentiala a consumului de petrol. Surpriza, se pare ca Peak Oil-ul a fost atins sau ca suntem foarte aproape!
Nu vreau sa intru in detalii despre resursele descoperite pana acum, in teorii mai mult sau mai putin conspirationiste sau in explicatii interminabile. Daca va uitati macar la Crash Course sau la Collapse, sunt sigur ca veti observa ca aceasta resursa naturala se va termina, si inca mai repede decat ne asteptam noi. Plus ca trebuie sa luam in considerare ca va fi o resursa din ce in ce mai rara, deci mai scumpa. Mai multe detalii puteti gasi pe blogul lui Flavian aici si aici.
Astazi doresc sa va fac o prezentare mai generala asupra situatiei economice mondiale si sa intelegem impreuna de unde vor porni urmatoarele noastre probleme si cum ne vor afecta.
Pentru a intelege exact care este efectul petrolului asupra sistemului monetar, trebuie sa ne intoarcem in 1973 cand Arabia Saudita si SUA s-au inteles sa fie acceptati doar dolarii americani ca unitate de plata pentru petrol. In schimb SUA au promis sa apere campurile de petrol ale Arabiei Saudite de URSS si de alte natiuni interesate (Iran, Iraq, etc).
In 1975 toti membrii OPEC (Organization of the Petroleum Exporting Countries) au convenit sa isi vanda petrolul doar in dolari. Fiecare tara importatoare de petrol a inceput sa isi tina surplusul in dolari pentru a putea cumpara petrol. Datorita unei cereri atat de puternice, dolarul s-a intarit. Pe de alta parte, multe din tarile exportatoare de petrol si-au investit economiile in titluri de securitate ale SUA, astfel fiind sustinute cheltuielile guvernului american.
Sistemul "Petrodollar" a fost o miscare foarte ingenioasa deoarece a fortat ca banii din tranzactiile cu petrol sa treaca prin Federal Reserve (BNR-ul lor), creand o crestere continua a cererii pentru dolari si lasand SUA sa stapaneasca piata petrolului prin printarea gratuira de dolari. Sistemul "Petrodollar" s-a raspandit si in afara sistemului petrolier, majoritatea comertului international realizandu-se in dolari. Asta inseamna ca fiecare tara de la Rusia la China, de la Brazilia la Coreea de Sud, incearca sa isi maximizeze surplusul de dolari din exporturi pentru a cumpara petrol.
Utilizarea petrolului a crescut in anii 1980, cererea de dolari crescand o data cu aceasta, ridicand economia SUA pe noi culmi. Un dolar puternic a permis americanilor sa cumpere produse din import la un pret redus, dar a avut totusi si un dezavantaj care poate fi vazut foarte usor astazi: industria prelucratoare a fost grav afectata de importuri, ceea ce a dus la o scadere semnificativa a locurilor de munca.
Un alt dezavantaj actual este acela ca valoarea dolarului este determinata in mare parte de faptul ca petrolul se vinde in dolari. Daca acest comert se schimba catre o alta moneda, nu ar mai exista aceeasi cerere de dolari la nivel mondial. Vanzarea dolarilor ar scadea foarte puternic valoarea monedei americane.
Un experiment interesant: toata lumea spune ca SUA incep razboaie pentru a-si proteja resursele de petrol, dar oare nu fac acest lucru pentru a-si apara sistemul "petrodollar"?
Razboiul din Iraq furnizeaza un exemplu bun. Pana in Noiembrie 2000, nicio tara din OPEC nu a indraznit sa incalce regula de vanzare a petrolului in dolari, astfel ca, daca dolarul era puternic, nu exista niciun motiv de a provoca sistemul. Dar la finalul lui 2000, Franta si alte cateva state europene l-au convins pe Saddam Hussein sa le vanda petrol in schimbul hranei, care urma sa fie cumparata cu euro in loc de dolari. Pana la invadarea Iraqului de catre americani in martie 2003, si alte natiuni si-au manifestat interesul in comercializarea petrolului in alte monede in afara de dolari (Russia, Iran, Indonesia, Venezuela). In aprilie 2002, reprezentantul iranian la OPEC a fost invitat in Spania de catre membrii uniunii europene pentru a-i furniza o analiza detaliata asupra modului in care OPEC ar putea sa le vanda la un moment dat petrol in euro.
Aceasta miscare, fondata in Iraq, incepea sa ameninte dominatia dolarului ca moneda de rezerva la nivel mondial. In martie 2003, SUA au invadat Iraqul, punand capat proiectului "pentrol contra hrana" si a platii in euro.
Cu toate ca costul razboaielor este ridicat, costul neprotejarii sistemului "petrodollar" ar fi si mai ridicat. Daca orice alta moneda ar fi acceptata in comertul cu petrol, dolarul american ar deveni rapid irelevant, ramanand aproape fara nicio valoare.Pe masura ce restul lumii realizeaza ca exista si alte alternartive pentru tranzactiile la nivel mondial, SUA este pusa in fata unei tranzitii semnificative.
Acestea fiind zise, cred ca actuala situatie din Iran este evidenta, mai ales daca luam in considerare ca intre Iran si Venezuela exista proiecte coumune de peste 4 miliarde de dolari, ca India, Coreea de Sud si Japonia se bazaeaza in continuare pe petrolul iranian si ca petroulul si gazele naturale importate de China din Iran reprezinta 15% din necesarul zilnic. Daca luam in considerare actualul embargo impus de SUA si Europa asupra Iranului, putem fi siguri ca toate tranzactiile de mai sus nu vor fi efectuate in dolari.
Nu stim exact cand productia de petrol va incepe sa scada, dar intr-un fel, nici nu conteaza. Faptul ca productia de petrol nu creste reprezinta deja o problema. In urmatorii ani, problema nu o va reprezenta lipsa petrolului, ci lipsa petrolului ieftin.
Daca ne uitam spre viitor, este foarte probabil sa vedem un numar crescand de falimente si o recesiune accentuata. Daca luam in considerare "Legea lui Liebig" (care spune ca daca pierdem un input esential, atunci tot procesul se va opri), este foarte posibil ca deficitul de petrol sa aiba o magnitudine mult mai importanta asupra sistemului economic decat am putea sa ne gandim in acest moment. Sistemul economic functioneaza mult mai bine in perioadele de crestere economica (deoarece este mai simpla plata datoriilor si a dobanzilor), iar o reducere in procurarea petrolului va duce foarte probabil la un declin economic. Daca vor aparea probleme financiare serioase, comertul international va fi grav afectat.
In cele din urma, putem lua in calcul ca colapsul nu este departe si ca este foarte probabil. Perioada de timp nu este sigura, dar datorita Legii lui Liebig si a caracterului global al sistemelor actuale (petrol, electricitate, hrana, finante, comert international, medicina, internet, etc), se pare ca colapsul sistemului financiar actual este iminent in urmatorii 20 de ani.
Tinand cont de faptul ca acest colaps este cel putin posibil, ar trebui sa ne gandim mai serios la viitor si sa il planificam in mod corespunzator. Si care poate fi un mai bun inceput decat ziua de astazi?
PS: ce-ar fi daca maine ar disparea tot petrolul de pe planeta?
Alte informatii utile:
1. Energy Trade: The Hidden Cost Of Peak Oil
2. Dangerous Ideas
3. Japonia si China vor trece de la 1 iunie la schimburi directe intre yen si yuani, eliminand dolarul american ca moneda intermediara
4. What to Do When Every Market Is Manipulated
5. Solutions to peak oil
Daca v-ati uitat la Crash Course, stiti deja ca economia noastra se bazeaza pe o crestere exponentiala a consumului de petrol. Surpriza, se pare ca Peak Oil-ul a fost atins sau ca suntem foarte aproape!
Nu vreau sa intru in detalii despre resursele descoperite pana acum, in teorii mai mult sau mai putin conspirationiste sau in explicatii interminabile. Daca va uitati macar la Crash Course sau la Collapse, sunt sigur ca veti observa ca aceasta resursa naturala se va termina, si inca mai repede decat ne asteptam noi. Plus ca trebuie sa luam in considerare ca va fi o resursa din ce in ce mai rara, deci mai scumpa. Mai multe detalii puteti gasi pe blogul lui Flavian aici si aici.
Astazi doresc sa va fac o prezentare mai generala asupra situatiei economice mondiale si sa intelegem impreuna de unde vor porni urmatoarele noastre probleme si cum ne vor afecta.
Pentru a intelege exact care este efectul petrolului asupra sistemului monetar, trebuie sa ne intoarcem in 1973 cand Arabia Saudita si SUA s-au inteles sa fie acceptati doar dolarii americani ca unitate de plata pentru petrol. In schimb SUA au promis sa apere campurile de petrol ale Arabiei Saudite de URSS si de alte natiuni interesate (Iran, Iraq, etc).
In 1975 toti membrii OPEC (Organization of the Petroleum Exporting Countries) au convenit sa isi vanda petrolul doar in dolari. Fiecare tara importatoare de petrol a inceput sa isi tina surplusul in dolari pentru a putea cumpara petrol. Datorita unei cereri atat de puternice, dolarul s-a intarit. Pe de alta parte, multe din tarile exportatoare de petrol si-au investit economiile in titluri de securitate ale SUA, astfel fiind sustinute cheltuielile guvernului american.
Sistemul "Petrodollar" a fost o miscare foarte ingenioasa deoarece a fortat ca banii din tranzactiile cu petrol sa treaca prin Federal Reserve (BNR-ul lor), creand o crestere continua a cererii pentru dolari si lasand SUA sa stapaneasca piata petrolului prin printarea gratuira de dolari. Sistemul "Petrodollar" s-a raspandit si in afara sistemului petrolier, majoritatea comertului international realizandu-se in dolari. Asta inseamna ca fiecare tara de la Rusia la China, de la Brazilia la Coreea de Sud, incearca sa isi maximizeze surplusul de dolari din exporturi pentru a cumpara petrol.
Utilizarea petrolului a crescut in anii 1980, cererea de dolari crescand o data cu aceasta, ridicand economia SUA pe noi culmi. Un dolar puternic a permis americanilor sa cumpere produse din import la un pret redus, dar a avut totusi si un dezavantaj care poate fi vazut foarte usor astazi: industria prelucratoare a fost grav afectata de importuri, ceea ce a dus la o scadere semnificativa a locurilor de munca.
Un alt dezavantaj actual este acela ca valoarea dolarului este determinata in mare parte de faptul ca petrolul se vinde in dolari. Daca acest comert se schimba catre o alta moneda, nu ar mai exista aceeasi cerere de dolari la nivel mondial. Vanzarea dolarilor ar scadea foarte puternic valoarea monedei americane.
Un experiment interesant: toata lumea spune ca SUA incep razboaie pentru a-si proteja resursele de petrol, dar oare nu fac acest lucru pentru a-si apara sistemul "petrodollar"?
Razboiul din Iraq furnizeaza un exemplu bun. Pana in Noiembrie 2000, nicio tara din OPEC nu a indraznit sa incalce regula de vanzare a petrolului in dolari, astfel ca, daca dolarul era puternic, nu exista niciun motiv de a provoca sistemul. Dar la finalul lui 2000, Franta si alte cateva state europene l-au convins pe Saddam Hussein sa le vanda petrol in schimbul hranei, care urma sa fie cumparata cu euro in loc de dolari. Pana la invadarea Iraqului de catre americani in martie 2003, si alte natiuni si-au manifestat interesul in comercializarea petrolului in alte monede in afara de dolari (Russia, Iran, Indonesia, Venezuela). In aprilie 2002, reprezentantul iranian la OPEC a fost invitat in Spania de catre membrii uniunii europene pentru a-i furniza o analiza detaliata asupra modului in care OPEC ar putea sa le vanda la un moment dat petrol in euro.
Aceasta miscare, fondata in Iraq, incepea sa ameninte dominatia dolarului ca moneda de rezerva la nivel mondial. In martie 2003, SUA au invadat Iraqul, punand capat proiectului "pentrol contra hrana" si a platii in euro.
Cu toate ca costul razboaielor este ridicat, costul neprotejarii sistemului "petrodollar" ar fi si mai ridicat. Daca orice alta moneda ar fi acceptata in comertul cu petrol, dolarul american ar deveni rapid irelevant, ramanand aproape fara nicio valoare.Pe masura ce restul lumii realizeaza ca exista si alte alternartive pentru tranzactiile la nivel mondial, SUA este pusa in fata unei tranzitii semnificative.
Acestea fiind zise, cred ca actuala situatie din Iran este evidenta, mai ales daca luam in considerare ca intre Iran si Venezuela exista proiecte coumune de peste 4 miliarde de dolari, ca India, Coreea de Sud si Japonia se bazaeaza in continuare pe petrolul iranian si ca petroulul si gazele naturale importate de China din Iran reprezinta 15% din necesarul zilnic. Daca luam in considerare actualul embargo impus de SUA si Europa asupra Iranului, putem fi siguri ca toate tranzactiile de mai sus nu vor fi efectuate in dolari.
Nu stim exact cand productia de petrol va incepe sa scada, dar intr-un fel, nici nu conteaza. Faptul ca productia de petrol nu creste reprezinta deja o problema. In urmatorii ani, problema nu o va reprezenta lipsa petrolului, ci lipsa petrolului ieftin.
Daca ne uitam spre viitor, este foarte probabil sa vedem un numar crescand de falimente si o recesiune accentuata. Daca luam in considerare "Legea lui Liebig" (care spune ca daca pierdem un input esential, atunci tot procesul se va opri), este foarte posibil ca deficitul de petrol sa aiba o magnitudine mult mai importanta asupra sistemului economic decat am putea sa ne gandim in acest moment. Sistemul economic functioneaza mult mai bine in perioadele de crestere economica (deoarece este mai simpla plata datoriilor si a dobanzilor), iar o reducere in procurarea petrolului va duce foarte probabil la un declin economic. Daca vor aparea probleme financiare serioase, comertul international va fi grav afectat.
In cele din urma, putem lua in calcul ca colapsul nu este departe si ca este foarte probabil. Perioada de timp nu este sigura, dar datorita Legii lui Liebig si a caracterului global al sistemelor actuale (petrol, electricitate, hrana, finante, comert international, medicina, internet, etc), se pare ca colapsul sistemului financiar actual este iminent in urmatorii 20 de ani.
Tinand cont de faptul ca acest colaps este cel putin posibil, ar trebui sa ne gandim mai serios la viitor si sa il planificam in mod corespunzator. Si care poate fi un mai bun inceput decat ziua de astazi?
PS: ce-ar fi daca maine ar disparea tot petrolul de pe planeta?
Alte informatii utile:
1. Energy Trade: The Hidden Cost Of Peak Oil
2. Dangerous Ideas
3. Japonia si China vor trece de la 1 iunie la schimburi directe intre yen si yuani, eliminand dolarul american ca moneda intermediara
4. What to Do When Every Market Is Manipulated
5. Solutions to peak oil
vineri, 20 ianuarie 2012
Collapse
O scurta descrie a documentarului facuta de Flavian:
"In primul rand pentru merge un pic dincolo de nivelul superficial al economiei, dincolo de simple cifre despre PIB, grafice cu somajul, monede sau ideologii economice. Collapse ajunge la povestea care ne loveste ceva mai aproape de realitate. E vorba de problema resurselor, de care ne povestea si Chris Martenson inca din 2008. Este in mare parte o recapitulare in care Michael Ruppert nu se mai chinuie sa demonstreze situatia trista a resurselor, asa cum se facea in crashcourse. Avem un fel de concluzie si trecere in revista a situatiei in care ne aflam din punct de vedere economic, financiar sau social corelat insa cu problemele energetice si de resurse pe care filmele anterioare le ignora total. Finalul este unul oarecum pesimist privit din prisma unui om singur si obosit, care e satul deja sa explice de prea multe ori lucrurile respective. Intelege insa ca viitorul va fi unul al colaborarii pe plan local, al micilor comunitati, din care se va dezvolta ulterior un nou model de societate. Deci putem spune ca daca nu e chiar optimist, mai are totusi speranta renasterii omenirii si a unui sistem bazat pe alte principii."
Este disponibila si o traducere in limba romana aici.
"In primul rand pentru merge un pic dincolo de nivelul superficial al economiei, dincolo de simple cifre despre PIB, grafice cu somajul, monede sau ideologii economice. Collapse ajunge la povestea care ne loveste ceva mai aproape de realitate. E vorba de problema resurselor, de care ne povestea si Chris Martenson inca din 2008. Este in mare parte o recapitulare in care Michael Ruppert nu se mai chinuie sa demonstreze situatia trista a resurselor, asa cum se facea in crashcourse. Avem un fel de concluzie si trecere in revista a situatiei in care ne aflam din punct de vedere economic, financiar sau social corelat insa cu problemele energetice si de resurse pe care filmele anterioare le ignora total. Finalul este unul oarecum pesimist privit din prisma unui om singur si obosit, care e satul deja sa explice de prea multe ori lucrurile respective. Intelege insa ca viitorul va fi unul al colaborarii pe plan local, al micilor comunitati, din care se va dezvolta ulterior un nou model de societate. Deci putem spune ca daca nu e chiar optimist, mai are totusi speranta renasterii omenirii si a unui sistem bazat pe alte principii."
Este disponibila si o traducere in limba romana aici.
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
Chris Martenson - Crash Course
Daca dupa ce ati trecut, sper eu, prin materialele postate pana acum, inca mai aveti dubii, sau inca mai sunteti "fericiti", va rog sa acordati 3 ore si un pic cursului lui Chris Martenson - Crash Course.
De abia am terminat de vazut cursul si nu pot sa zic decat ca e fenomenal si ca fiecare dintre voi ar trebui sa ii acorde timpul!
Cursul il puteti gasi aici sau pe torenti.
Daca va intereseaza o mica descriere, o puteti gasi aici
PS: Pentru a face disponibil cursul cat mai multor oameni apropiati noua, dar cu mai putine cunostinte de limba engleza, apreciez orice ajutor in realizarea unei subtitrari in limba romana.
LE: Aici puteti gasi o scurta prezentare in limba romana a acestui curs.
De abia am terminat de vazut cursul si nu pot sa zic decat ca e fenomenal si ca fiecare dintre voi ar trebui sa ii acorde timpul!
Cursul il puteti gasi aici sau pe torenti.
Daca va intereseaza o mica descriere, o puteti gasi aici
PS: Pentru a face disponibil cursul cat mai multor oameni apropiati noua, dar cu mai putine cunostinte de limba engleza, apreciez orice ajutor in realizarea unei subtitrari in limba romana.
LE: Aici puteti gasi o scurta prezentare in limba romana a acestui curs.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)